Mihai Stepan Cazazian

BARONIAN-125

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

 

 baronyan2

Iată, a trecut un secol și un sfert decând ființa marelui nostru scriitor satiric, Hagop Baronian (1843-1891), s-a strămutat la Domnul. Spiritul său însă nu ne-a parăsit nici o clipă. Toți scriitorii armeni care au continuat să scrie, fie pe malurile Bosforului, la poalele Caucazului  apoi la Erevan sau pe alte meleaguri, au vibrat în rezonanță cu acuitatea umorului nemuritor al clasicului Baronian. A face haz de necaz este o trăsătură românească dar și armenească, și nimeni altul ca Baronian nu s-a priceput s-o facă mai bine. „Stâlpii Națiunii”, „Multstimații cerșetori”, „ Promenadă prin cartierele Bolisului”, „Carnetele  Hos-hosului” , „Inconvenientele Politeții”  dar și piesele sale ( Nenea Baghdasar, Dentistul Oriental, etc)  stârnesc cascade de râs chiar și azi, când evenimentele și  personajele sale necesită unele explicații pentru cititorul modern. Atmosfera de autenticitate densă pe care o emană textul hagopbaronian este un izvor inestimabil și indubitabil valoros pentru înțelegerea în profunzime a mentalitații și profilului psho-social al comunității armene a secolului al nouăsprezecelea, mai cu seamă la Istambul. A cărei urme mai persistă, pe alocuri, uneori, și azi. O lectură a paginilor savuroase a lui Hagop Baronian, tonifică și consolidează spiritul identitar, pentru că satira lui nu este distructivă, ci din contra este incărcată de o mare dragoste pentru poporul său pe care și-l dorește mai bun, mai superior, dezbărat de  tarele acumulate involuntar din realitatea în care soarta l-a condamnat sa trăiască. Ridendo castigat mores. Râzând îndreptâm moravurile. Este ceea ce Baronian a făcut în toată viața sa de scriitor, dramaturg, publicist și editor.

ARPIAR S.

 

DIN AFORISMELE  LUI  HAGOP  BARONIAN (1843-1891)[1]

-Lumea seamănă cu marea: cine nu știe să-noate, se îneacă.

-E greu să spui adevărul, să-l asculți e și mai greu, iar să-l faci înțeles e cel mai greu

-Chibzuința și dragostea nu merg împreună.

-După cum un comandant de oști cu trupe multe nu poate fi socotit viteaz, tot astfel un om cu multe opinii nu trebuie socotit inteligent.

-Femeile bătrâne sunt, în politica dragostei miniști fără portofoliu.

-Prin calitățile pe care le expune, omul poate cuceri inimile, dar, prin calitățile pe care le posedă, poate să le păstreze durabil.

-Calomnia este avidă de dovezi.

-Legătura căsniciei se strânge, uneori, atât de tare, încât îi rănește pe cei care-i unește.

-Căsnicia seamănă cu o cetate asediată: cei dinăuntru vor să iasă, cei din afară vor să intre.

-O căsnicie făra copii este ca universul fără soare.

-Inegalitatea esteo substanță care, adăugată căsniciei, o dizolvă: de unde putem spune -cu îndreptățire- că despărțirea este dizolvarea căsniciei.

-Certurile îndrăgostiților seamănă cu furtunile de vară, care fac câmpia mai verde șî mai frumoasă.

-Dacă omenirea toată ar fi cinstită, n-am fi știut ce este cinstea.

-Renegarea convingerilor este emigrarea conștiinței.

-Balul este un teatru în care, printre zeci de actori, abia dacă găsești un spectator.

-Dansul este o invitație la dragoste.

-Cei mai vorbăreți oameni devin muți în fața dragostei.

-Puterea dragostei o cunoști doar atunci când iubesti.

-În dragoste, ca și în focul celei mai aprige bătălii, singura obligație este să nu te retragi.

-În dragoste viitorul face să fie uitat trecutul.

-Îmaginea persoanei iubite e ca umbra: ne însoțeste mereu.

-Dragostea fulgerătoare dispare cel mai târziu.

-Dragostea, ca și vărsatul de vânt, cu cât vine mai târziu, cu atât e mai primejdioasă.

-Dragostea seamănă cu anul: cel mai frimos anotimp este primăvara.

-Dragostea e un cântec pe două voci: de cum dispare armonia, cântecul se oprește.

-Dragostea este cea mai grea suferință, fiindcă atinge în același timp și capul și inima si trupul.

-Dragostea e ca vinul: cei obișnuiți nu se îmbată dintr-o dată, iar novicii -dintr-un pahar se și amețesc.

-Dragostea seamănă cu un vin selecționat: cu cât se păstrează mai mult, cu atât devine mai dulce.

-Dragostea e mai plăcuta decât căsnicia, așa cum romanele sunt mai recreative decât eseurile.

-Dragostea dreaptă are elocvență, dar îi face până și pe cei mai dibaci avocați să se bâlbâie când inimile lor se află în proces.

-Limba inimii nu are nevoie de cuvinte pentru a se face înțeleasă: ea este scrisă în ochi.

-Nu-i greu să fii îndrăgostit, greu e să spui că ești îndrăgostit.

-Dragostea face din lucrul cel mai îndoielnic, lucrul cel mai credibil.

-Privirile îndrăgostiților sunt primele scrisori de iubire.

-În dragoste, ca si în anotimpuri, primele geruri sunt cel mai mult resimțite.

-Acel care nu agreaza defectele persoanei iubite nu poate spune că este un adevăraat îndrăgostit.

-Un îndrăgostit înfocat se află permanent într-o ceață compactă, prin care nu vede nici un defect al iubitei sale.

-Prin educație omul își șlefuiește caracterul, dar niciodată nu și-l schimbă.

-Eleganța este caligrafia îmbrăcăminții.

-Eleganța este drapelul iubirii.

-Eleganța este o veche modă nouă.

-Mai bine să mori binecuvântat de popor, decât să trăiești blestemat.

-Mulți aleargă dupa faimă și, din cauza aceasta, o pierd, căci faima, necunoscându-i, se sperie de ei si fuge. Dacă ai geniu si virtute, faima vine dupa tine și, oricât ai fugi, nu se desparte de tine.

-Ura este o temelie șubredă, iar faima clădită pe ea nu poate dăinui mult.

-O fată care roșește prea mult știe multe.

-Fetele sunt ca florile: unele sunt îndrăgite pentru culoarea lor, altele pentru parfumul lor.

-Femeia, alegoric vorbind, este o alegorie, chiar de-ar locui într-un castel oricât de accesibil.

-Cei care statornicesc legile sunt bărbații iar cele care statornicesc moravurile sunt femeile.

-Femeia este ca umbra: dacă mergi dupa ea, fuge; dacă fugi, vine dupa tine.

-Inima femeii este o părticică de cer: ca și acesta, își schimbă culoarea după zi si noapte.

-Tăcerea este dată femeii ca să -și facă mai bine înțeles gândul.

-Ce plănuiește bărbatul într-un an, femeia dă peste cap într-o zi.

-Femeile n-au aptitudine pentru evadare, iar dacă, totuși, o fac-este ca să fie prinse.

-Oglinda este singura prietenă a femeii, care nu se ferește să-i dezvăluie defectele.

-Pentru o femeie, a ști că este urâtă e tot atât de greu ca și a ști că e frumoasă.

-Femeile frumoase dar reci, seamănă cu acele manuscrise caligrafiate, însă al căror conținut e searbăd.

-O ladă fără broască e semn că n-are nimic de preț în ea, dupa cum o gură deschisă într-una -că e gol creerul.

-Frumusețea făra grație e ca undița fără momeală.

-Frumusețea este ca o pară: când se coace prea mult, se strică.

-Frumusețea este un idol al carui șef de trib e tinerețea și a cărui jertfă sunt banii.

-Învățătul poate greși, adesea, ca un ignorant, dar ignorantul nu va gândi niciodata ca un învățat.

-Bărbatul apatic, lângă o femeie pătimașă seamănă cu lemnul ud dintr-o sobă: după ce că nu se aprinde mai stinge și focul sobei.

-Cei care nu vor sa audă sunt cei sunt cei mai surzi oameni.

-Invidia se instalează, de obicei, fie la femeile înaintate în vârstă fie la fetele urâte.

-Filozofia este unul din acele lucruri pe care le poți învăța, dar nu-i poți învăța pe alții.

-Cea dintâi dovadă a unui caracter meschin și josnic este lăcomia.

-Lacomul seamănă cu un muritor de foame într-o brutărie.

-Păianjenul e un proprietar ai carui chiriași sunt mai costisitori decât chiriașii altor proprietari.

-Fotografia este o oglindă înzestrată cu memorie.

-Viciul este apăratorul moralitații: pentru ca cea din urmă să poata exista, trebuie ca primul sa nu dispară.

-Un om mulțumit de sine este nemulțumit de orice altceva.

-Admirația e un sentiment pe care omul îl are mai cu seamă când se privește In oglindă.

-Națiunile resemnate să moară sunt demne doar de gloria cuvenită cimitirelor.

-Neghiobul chibzuiește și el, dar abia după ce face o prostie.

-Omul nepriceput are două mâini stângi.

-Cea mai mare plăcere a omului este să-i preoducă plăcere persoanei îndrăgite.

-Respectul arătat față de femei, în viața societății, este măsura progresului unei națiuni.

-Sarutul este punct-și-virgulă  în gramatica dragostei.

-Toamna este post-scriptum-ul soarelui.

-Binefacerea ticălosului e o insultă, iar ura lui-un elogiu.

-Oamenii de treabă își scriu faptele bune pe nisip, iar cei  ticăloși -ocările lor pe plăci de bronz.

-Tiranii n-au niciodată somn.

-Națiunile care varsă lacrimi nu au șânge de vărsat.

 

[1]     Apud Proverbe și cugetări armenești Ed.Albatros, București, 1979. Alcătuit S.Selian

  •  
  •