Redactor

BAABEL / Lecturi obligatorii

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

L-am cunoscut pe Aram Azaryan într-una din concentrările mele în armată. Lucra cu mine. Făcea parte din echipajul sanitar al batalionului. Terminase cursul de paramedici, dar în civil era profesor de istorie la Liceul Armean din Ierusalim. Într-una din diminețile de Şabat, ieșind din sala de mese, mi-am aprins o țigară, ca de obicei pe vremurile când fumam. Aram s-a apropiat de mine și mi-a spus în șoaptă:

– Domnule doctor, ar trebui să vă îndepărtați cu țigara de sala de mese. Sunt printre noi religioși pe care îi deranjează fumatul în timpul Şabatului. Eu sunt creștin, n-ar trebui să mă intereseze, dar oricum trebuie să-i respectăm. Mi-am stins țigara și l-am întrebat:

– Aram, tu de ce faci armată? (În Israel, cetățenii arabi de religie musulmană sau creștină nu sunt obligați să efectueze serviciul militar, pot să-l facă însă în mod voluntar).

– Sunt cetățeanul acestei țări, deci am și eu obligația să satisfac serviciul militar. Asta-i tot. M-am născut aici, în Ierusalim, iubesc acest oraș, mă simt acasă.

– Ai auzit de scriitorul Franz Werfel? m-a întrebat Aram.

– Am citit „Cele patruzeci de zile de pe Musa Dagh” și știu că face parte dintre puținele cărți care vorbesc despre Genocidul Armenilor din Turcia în timpul Primului Război Mondial, i-am răspuns.

– Familia mea – a spus Aram – a scăpat cu viață măcelului din Alep, care era pe atunci parte integrantă din Imperiul Otoman, datorită flotei franceze care a salvat viața a circa patru mii de armeni. Toată familia mea a trăit și trăiește în Ierusalim. Noi, armenii, îl considerăm pe Franz Werfel un erou de-al nostru, fiind primul care a scris despre tragedia poporului nostru.

– În carte, pe lângă descrierea genocidului armenilor de pe teritoriul Imperiului Otoman, din 1915-1917, este prezentată și rezistența armată a câtorva mii de cetățeni armeni care trăiau într-o așezare la poalele muntelui Musa (forma arabă a lui Moise) Dagh, aproape de Alep. Lupta lor a durat patruzeci de zile. Nu întâmplător a fost cea mai citită carte de către  locuitorii ghetoului de la Varșovia.

– Pe de altă parte faptul că Franz Werfel a fost evreu m-a influențat, și numai pe mine, să mă prezint ca voluntar în armata israeliană, a continuat Aram. Cu vecinii mei arabi am relații bune, cu toții trăim în același oraș, avem același interes să trăim bine și în pace.

Andrei Schwartz

citește tot articolul pe baabel.ro

  •  
  •  

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *