Mihai Stepan Cazazian

Autobiografia unui tînăr care a ales să fie Slujitor al Domnului

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

 

1661903_842428219135128_2854747399306911903_n

            Vreau să încep prin a ura tuturor un an nou fericit și plin de bucurii și de împliniri alături de cei dragi, Dumnezeu să vă ajute în drumul vostru către cunoaștere și înțelepciune.

Aș dori prin a începe cu o mică biografie a mea. Numele meu este Damian George Vlad, provin dintr-o familie de armeni pe linia paternă și de mic copil am fost dus în Biserica Armeană de către tatăl meu, până în clipa în care din enoriaș, am ajuns slujitor al bisericii. Provin dintr-o familie de oameni modești, oameni simpli cu inima mare și cu sufletul curat, care m-au călăuzit pe drumul vieții cu cea mai mare atenție. M-am născut în vara anului 1994, într-un mic orășel din nordul României, Botoșani. Încă de mic copil am fost dus de tatăl meu în biserica Armeană, chiar dacă la acea vreme nu știam ce se întâmplă, dar simțeam ceva divin care nu mă lăsa departe de biserică. Îmi aduc aminte cu mare drag prima mea slujbă pe altarul bisericii Armene, a fost în data de 9 aprilie 2012, când împreună cu preotul paroh Radu Krikor am oficiat slujba de liturghie, în acel moment am simțit cum o mână divină mă trage către ea, iar din acea clipa am hotărât că locul meu nu este la medicină, facultatea pe care dorisem inițial să o urmez, ci locul meu este pe altar ca slujitor al Domnului. Așa a început drumul meu către 1620520_689003261144292_1860828179_nserminarul teologic Gevorkyan, îndrumat de preotul paroh Radu Krikor și cu sprijinul Î.P.S Datev Hagopian, în toamna anului 2013 am ajuns la Etchmiadzin, la început a fost o perioadă destul de grea, nu știam limba, nu știam tradițiile, nu știam obiceiurile, nu știam pe nimeni, am urmat acest drum, fără să mă gândesc la ce s-ar putea întâmpla, l-am avut mereu pe Hristos alături de mine, El a vegheat spre buna desfășurare a lucrurilor, iar cu ajutorul Domnului și cu puțină voință din partea mea, m-am ambiționat să lupt pentru visul meu, acela de a fi slujitorul lui Dumnezeu. În momentul de față sunt în anul 2 la seminar. Experiența mea, în aproape 2 ani ca seminarist, este una destul de vastă. Începutul unei lungi călătorii, este tot timpul cea mai grea. Seminarul pune tuturor studenților la dispoziție, o varietate de activități pentru a nu interveni monotonia. Seminarul își are lucrurile lui bune și rele, ca orice loc de pe acest pământ. Lucrurile bune ies repede în evidență, mai repede decât cele rele. Putem spune că sufletul nostru își primește hrana din plin, suntem hrăniți foarte bine sufletește, ne este arătat cum ar trebui un om al Domnului să-și trăiască viața de zi cu zi, mereu aproape de Dumnezeu. După lungi eforturi și după multe încercări de a părăsi seminarul din cauza greutăților pe care le întâlneam, am ajuns la concluzia că acele greutăți sunt doar provocări pe care Domnul mi le dă pentru a-mi vedea credința și puterea de caracter pe care o am, în speranță că voi destul de puternic să trec peste acele dificultăți pentru a putea fi slujitorul Său. Cu ajutorul lui Dumnezeu sper să îmi îndeplinesc marea dorință, aceea de a fi omul Lui și de a avea puterea să îndrept omul către credință și către Dumnezeu, cu ajutorul cuvintelor Sale.

Experiența mea cu armenii a început să prindă contur în anul 2011, când am participat la programul ”Ari tun” (Veniți acasă). Până la acea vreme nu știam că mai sunt și alți tineri armeni în Romania, doar presupuneam că ar fi, însă grupul cu care am călătorit în Armenia, s-a dovedit a fi un grup de nota 10. În ziua de 19 iunie 2011, am ajuns pe pământul armenesc, pentru mine a fost o experiență extrem de plăcută, aceea de a mă afla pe pământul străbunilor mei, pe locul de unde au venit mai marii oameni ai lumii. Acele două săptămâni petrecute în Armenia și-au lăsat o amprentă puternică pe sufletul meu, și am privit cu alți ochi acea țară, am privit-o ca fiind a 2a mea casă, nu am mai privit-o ca fiind doar o simplă țară. Tot în acea vară, a anului 2011, am participat pentru prima dată la tabara tineretului armean din România, în clipa aceea aveam să aflu că tinerii armeni din România reprezintă un număr format din trei cifre, neașteptându-mă la așa ceva. Pe parcursul a 5 zile, am văzut cu adevărat ce înseamnă să fii armean, am participat la numeroase activități, cursuri de Limbă Armeană, și extrem de multe alte activități.

Mă simt mândru că sunt armean, și sper ca experiența mea alături de poporul armean să continuie până în ultimile mele zile ale vieții. Așa să îmi ajute Dumnezeu.

Damian George Vlad

seminarist la Serminarul teologic Gevorkyan din Etchmiadzin

1604954_689953554382596_1458997479_n

  • 30
  •