Edvard Jeamgocian

Asociația culturală RAFFI acum 20 de ani (omagiu lui Ardaș Hairabedian)

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

RAFFI-1996a

Recenta aniversare semicentenară a Asociației Culturale RAFFI și publicarea în paginile Ararat-ului a fotografiei lui Ardaș Hairabedian, au făcut să ne reamintim de activitatea Asociației și de animatorul ei de acum 20 de ani, regretatul Ardaș Hairabedian.

Timp de 50 de ani societatea culturală Raffi a fost condusă de un grup ales de romanahay devotați, în egală măsură, nației armene și țării în care s-au născut și trăit parte importantă din viață. Acești oameni au făcut tot ce le-a stat în putere pentru a strânge pe romanahayi în jurul asociației, pentru a păstra vii prieteniile și amintirile tinereții, dragostea față de Armenia și România.

Unul din acei oameni devotati a fost Ardaș Hairabedian, sufletul festivităților culturale din anii 1980-1990. Păstrez o scrisoare primită de la el în anul 1996, care descrie două dintre Edițiile Miss Raffi, ce au avut loc în sala asociației, prima în anul 1995, a doua în 1996. Conținutul scrisorii dezvăluie profesionalismul lui Ardaș, arată cât suflet depunea pentru succesul serbărilor asociației. Reproducem scrisoarea și fotografia care o însoțea, pentru a “gusta” atmosfera festivităților acelor ani.

Ardaș Harabedian implicat din tinerețe în viața culturală și sportivă a comunității bucureștene, a fost antrenor de basket și tenis de masă, jucător de tenis cu un stil comic, cu totul aparte, actor amator al Casei de Cultură Armene. Ardaș Harabedian deși mi-a fost antrenor de basket și îl cunoșteam bine, nu-i știam numele. În copilăria noastră îl numean Balabeghin dghan după rolul pe care-l jucase tatăl său, talentatul actor amator Asadur Hairabedian, în piesa Aghpiuri mod, (Lângă izvor) de Nairi Zarian.

Din scrisoare și fotografie se poate vedea că printre organizatorii serbărilor Miss Raffi se număra și distinsul Președinte de Onoare al asociației, Domnul Gaidzag Ohanesian.

RAFFI-1996b

Scrierea acestor rînduri au făcut să ne amintim de o altă persoană aleasă a comunității de la a cărei trecere în neființă au trecut mulți ani, foare mulți ani, de Tacuhi Saiabalian Ohanesian (1933-1985), soția lui Gaidzag Ohanesian, partenera de teatru al lui Ardaș Hairabedian.

Cred că unii încă își mai amintesc de ea și de figura ei luminoasă, din piesele de teatru jucate, din dansurile armenești dansate. Amintirea noastră despre Tacuhi Saiabalian merge cu 60 de ani în urmă, în anii 1950, când în grădina din spatele actualei clădirii a Episcopiei Armene aveau loc, joi seara, activități artistice: serbări, conferințe, concerte, cântece și recitări, se jucau piese de teatru sau prezentau filme rusești. În acea periodă Tacuhi Saiabalian împreună cu frații Garbis și Edy și mama Dighin Lusadzin, locuia la subsolul acelei clădirii și Dighin Lusadzin, ajutată de Tacuhi, vindea “rahat cu apă rece”, bucățele de rahat cu scobitori înfipte în ele, frumos aranjate pe tavă. Tot la subsolul clădirii funcționa tipografia ziarului Nor Ghiank unde lucrau zi de zi zețarii Arsen Saian, tatăl lui Papken, și Kricor Morghikian.
Edvard Jeamgocian

  •  
  •  

One Response to Asociația culturală RAFFI acum 20 de ani (omagiu lui Ardaș Hairabedian)