Eduard Antonian

“ARTAKH-UN ȚINUT CARE EXISTĂ”

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

 

12036851_913993515347851_150626919606396358_n(“Suntem puțini, da, dar ne numim Armeni !”

– Paruyr Sevag)

 

Nu este niciodata usor sa vorbesti despre Artakh (sau Nagorno Karabagh,asa cum il numeste “Opinia Publica” internationala, comitand o mare eroare) cu atat mai putin sa scrii daca esti implicat in problematica. Fie doar prin genetica sau chiar prin formare profesionala. Daca esti armean e cu atat mai greu, daca esti un observator jurnalist bun cunascator al “Chestiunii” cu atat mai greu. Daca mai esti si istoric pe deasupra, cumulate cu cele doua modele enuntate mai inainte devine o misiune “Don Quijote-ască”). Artakh-ul (Karabagh-ul) este pentru armeni in primul rand ceva sfant. Nu poti vorbi, scrie, gandi (ca armean) despre acest petec de pamant fara a te gandi ca face parte din tine la fel ca un organ anatomic vital. Nu pot descrie ce insemna Artkh-ul pentru armeni, nu am cum. Extrapolând însă, e ca si cum l-ai întreba pe un sârb ce inseamna Kosovo sau (de ce nu ?) pe un roman ce înseamnă Basarabia. Nu-i este niciunuia facil și nici nu poate fi obiectiv. Insa cand ne referim la armeni lucrurile se schimba. Fundamental.

Tocmai pentru a-mi consolida, parca, aceasta parere, am citit de curand o lucrare substantiala care cu siguranta va deveni “de referinta”.Este vorba despre cartea semnata de Sergiu Selian,da, exact, acel Domn Sergiu Selian, fost Redactor-Sef la Revista noastra Nor Ghiank, actualmente traieste in Australia, un promotor al culturii armene in vremuri de restriste, in comunism, acelasi Domn Sergiu Selian care avea orice raspuns, si inca are, la orice intrebare referitoare la armeni, traducator a zeci de lucrari apartinand scriitorilor armeni esentiali,el insusi scriitor si jurnalist de mare talent,desi nu recunoaste datorita bineicunoscutei sale modestii, un mentor, indrumator si formator de opinie, cel putin pentru mine (pacat ca nu m-am putut bucura mai mult de prezenta d.sale in Romania,dar cel putin o parte din “meseria” de jurnalist-istoric (o exista asa ceva ?) de la acelasi S.S (cum ii placea sa semneze articolele) am invatat-o. Cartea la care facem referinta poarta un titlu profund simbolic,nu ca o metafora ci ca o afirmatie clară “Artakh-un tinut care exista” (Editura Ararat-2013).Din pacate cartea este insuficient difuzata, asa cum s-ar cuveni. Initial, cititorul, ori chiar istoricul neavizat se inseala crezand ca deschizand aceasta carte va obtine doar informatii generale, istorice sau culturale in ceea ce privestea aceasta provincie armeneasca. Lucrarea este de fapt o adevarata Enciclopedie a Artakh-ului la care baza (forma) a stat “Istoria Artagh-ului de la inceputuri pana in zilele noastre” a eruditului Bagrat Ulubabian dar si mii de articole de sinteza pe care Sergiu Selian (cu binecunoscuta-i elocventa si acribie le-a “procesat” prin filtrul propriu.) O putem categorisi ,nu foarte usor, la o lucrare istorica, dar cartea este mai mult decat atat. Structura lucrarii este clara, cronologica, indispensabila perceperii fenomenului “Nagorno Karabagh” (asa cum este cunoscut in lume). Este o trecere in revista a istoriei si problematicii provinciei. Ca o soarta sau destin, aceasta particica de pamant se pare ca a fost destinat conflictelor. Nu are rost aici si acum sa trecem in revista intreaga structura a lucrarii. Cei avizati, armeni sau nearmeni, interesati in problematica stiu desigur “in mare” tematica, dar cartea nu face altceva decat sa reafirme (daca cumva, cineva, prin absurd, se indoia ca Artagk-ul inseamna Armenia.) Fara fals patriotism, sine ura at studio, Sergiu Selian reuseste sa ne lamureasca si nu numai atat.Este o analiza la rece asa cum spune si autorul “Artakh-ul nu este o enclava pe teritoriul Azerbaidjanului ci o parte constituenta demografic istoric si demografic a Armeniei care a incorporat de la inceputuri si de-a lungul veacurilor ca parti integrante ale sale nu numai acest tinut ci si teritoriile dintre Artakh si Armenia…Destinul istoric al armenilor, natiune sortita sa vietuiasca intr-o oaza de crestinism inconjurata de credinte potrivnice a determinat inca o data mobilizarea decisive a resurselor fizice si morale pentru ca aceia care au dreptul sa traiasca pe pamantul stramosilor lor sa-si faca singuri justitie in ciuda tuturor oprelistilor !” Ne alaturam si noi acestor afirmatii, amintindu-ne cu mandrie de “Miscarea” din 1988-89 in care la unison in intreaga lume, toata Diaspora armeana scanda la unison:”Karabagha mern e!” – “Karabagh-ul e al nostru!” (chiar si la Bucuresti in fata Ambasadei URSS !) de toti acei eroi adevarati in frunte cu Monte Avo Melkonian (venit din SUA),ori Tatul Krpetian care au luptat pentru libertate si care s-au jertfit aici. Astazi visul lor a devenit realitate. Artahk-ul este liber !

“Artakh-un tinut care exista” este o lucrare ce nu ar trebui sa lipseasca din bibliografia si lectura oricarui analist politic, sau geostrategic adevarat. In final, veti concluziona la fel ca mine parafrazand o zicala (adevarata!) de la Radio Erevan: “Coca Cola este mai veche decat Republica Azerbaidjan !” Dincolo de carti, si pareri ori conjuncturi tip OSCE, un lucru va raman cert si clar pentru vecie. Artakh (Karabagh-ul) a fost, este si va ramane armenesc ! Nu veti mai indrazni sa ma contraziceti dup ce veti citi aceasta carte !

EDUARD ANTONIAN

  • 16
  •