Mihai Stepan Cazazian

ARȚAKH – LINIA ÎNTÂIA / Interviu cu P.S.Episcop DATEV HAGOPIAN Întâistătătorul Arhiepiscopiei Bisericii Armene din România

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

?????????????

Cititorii noștri care urmăresc conflictul latent din Caucaz dintre Azerbaidjan și Republica Independentă Arțakh (Karabaghul de Munte),  cunosc starea de instabilitate la frontiera dintre aceste două formațiuni statale. Partea armeană este permanent ținta trăgătorilor inamici, sporadic înreginstrându-se victime în rândul grănicerilor noștri. Partea armeană păstrează totuși  o atitudine pașnică și evită ieșirile războinice.

          Recent (2-5 aprilie 2016) un comando inamic, folosind armament greu  (tancuri, blindate și elicoptere, susținut de drone de recunoaștere și asalt ), a pătruns în teritoriul controlat de trupele armene. Partea armeană a răspuns prompt cu aceeași monedă, respingând pe agresor. La intervenția de mediere a unor membri a Grupului de la Minsk, operațiunile militare au fost oprite.

 

 

Reporter: – Am aflat că la izbucnirea  „Războiului de 4 zile ” v-ați deplasat din București în Arțakh și ați fost lângă ostașii noștri care luptau pentru respingerea atacatorilor.

Episcop Datev Hagopian :-Da, la aflarea veștii izbucnirii ostilităților, am considerat de datoria mea să fiu acolo, alături de luptători. Era limpede că nu puteam fi un simplu spectator și că era necesar să mă implic. Am cerut permisiunea lui Karekin II, Catolicosul și Patriarhul Suprem al Tuturor Armenilor, și el a aprobat ca eu să mă alătur grupului de clerici care se deplasau spre linia frontului, în fruntea cărora erau Sanctitatea Sa Karekin II, precum și Sanctitatea Sa Aram I, Catolicosul Marii Case a Ciliciei, eu fiind primul sosit din Diaspora. Apoi au mai venit și alții.

 

Rep. Ați considerat deci ca o datorie patriotică să fiți alături de cei care apărau frontierele țării, cu prețul vieții lor, să le fiți un sprijin moral și spiritual.

Ep.D.H. : Așa este. Eu nu am făcut armata și deci nu aș fi putut lua arma în mână. În schimb m-am rugat împreună cu ei și i-am binecuvântat, dar, mai ales, am ținut ca ei să nu se simtă singuri, am dorit ca ei să știe că noi cei din Diaspora suntem alături de ei, că noi îi sprijinim.

20160415_161916

 

Rep. Ați stat mai multe zile acolo?

Ep.D.H. : În total zece zile. Mai ales în punctele fierbinți de la Taliș și Martakert. Era foarte important ca ei să știe că se bucură de sprijinul celor din România și de asemenea al armenilor din alte țări. Am mâncat cu ei, am locuit în bunkere pe front. M-au obligat să port o vestă antiglonț…era o zonă periculoasă, iar gloanțele șuierau împrejurul nostru.

 

Rep. Ziarele au raportat o serie de atrocități din partea agresorului la Taliș.

Ep.D.H..  Da…Au maltratat  bătrâni, le-au tăit urechile și le-au scos ochii. Un ostaș rănit a fost decapitat. La fel ca în cazul  ofițerului armean de la Budapesta…La ei asemena isprăvi se decorează cu medalii…Talișul e practic distrus, iar populația evacuată așteptă normalizarea situației.

 IMG_0412

Rep. Cum percepe populația din zonă starea aceasta beligerantă?

Ep.D.H.: Ei sunt oarecum obișnuiți. Am parcurs și străzile din Stepanakert și atmosfera era calmă, iar activitatea decurgea cât se poate de normal. Dar la Șuși am fost urmăriți de dronele inamice care e dificil să fie doborâte. E drept că un vânător cu arma sa veche a dat jos una, dar a avut noroc…Pe front, ostașii au doborât vreo paisprezece.

 IMG_0397

Rep. Dar trupele noastre au moralul ridicat?

Ep.D.H.: Foarte ridicat. Erau bine hrăniți, bine echipați și aveau o pregătire de luptă exemplară. Ai noștri au distrus elicoptere, mai multe tancuri și blindate inamice. Dar am avut și noi pierderi, morți și răniți. Am văzut un căpitan care era accidentat la picior și-l avea în ghips, dar continua să lupte, a refuzat să se ducă la spital.

 

Rep. Trupele au preoți militari, ca în orice armate creștine?

Ep.D.H.: Desigur. Unitățile au construite capele în cazărmi și preoți militari. Există un serviciu special la Sf.Scaun, condus de Arhipiscopul Parkev care se ocupă de viața religioasă  în rândul trupelor militare. Arhiepiscopul Parkev are titlul de erou.

 

Rep. Clerul s-a bucurat de un mare prestigiu în rândurile poporului nostru. Să ne amintim de Bătălia de la Avarayr, unde Eghișe îndemna trupele lui Vartan și care, prin jertfa sa, a zădărnicit acțiunea  perșilor.

Ep.D.H.: Chiar și mai târziu, la Sardarabad,  preoții au fost alături de luptătorii armeni. Implicarea preoților e o tradiție la noi.

 

Rep.: Frontiera a fost apărată cu vitejie. Dar această frontieră, care pentru geografi e o linie subțire pe hârtie, în fapt, trece prin inima oricărui armean și-i definește identitatea.

Ep.D.H.: Așa este. Doar că această frontieră este alta decât cea desenată pe hartă.

IMG_2246

Arhiepiscopul Parkev Mardirosyan, Bako Sahakian, președintele Republicii Karabagh și Episcopul Datev Hagopian

 

Rep. Cum ați fost întâmpinat de ostași?

Ep.D.H.: Le-am spus: Iată, am venit din România, din partea tuturor armenilor care trăiesc în România, eu vă aduc salutul lor și urarea ca să izbândiți în lupta cu dușmanul, iar enoriașii mei m-au rugat să vă transmit că sunt cu toții alături de voi și vă vor sprijini cu tot ce le stă în putință. Apoi m-am dus la o coloană nouă de tancuri în formare. Comandantul încă nu sosise, era așteptat. Când a venit, l-am întâmpinat împreună cu tanchiștii care m-au prezentat. “Ce-i asta? – s-a mirat el,- unitatea mea mă întâmpină cu un episcop din România?”  Le-am ținut o slujbă de binecuvântare.

 

Rep.   Primindu-vă,   cred că ostașii s-au bucurat, nu-i așa?

Ep.D.H.:…Aș spune chiar mai mult. Au fost însuflețiți, că noi, cei din România, și Diaspora, în general, se preocupă și sunt alături de ei, că sunt sprijiniți și nu se află singuri în lupta lor. Sentimentul acesta m-a emoționat în egală măsură pe mine, cât și pe ei. Acest flux emotional ,resimțit de toți ce eram acolo, m-a încredințat că luasem o decizie bună când am plecat imediat pe linia frontului. Desigur, prezența celor doi Patriarhi în mijlocul trupelor era un izvor de energie și îmbărbătare extraordinar și greu de evaluat pentru cineva care nu era de față. Trebuia să vezi chipurile și privirile luptătorilor, pentru a simți voința unanimă de a obține victoria.

 

Rep. Considerați deci că misiunea ce v-ați propus-o a fost îndeplinită?

Ep.D.H.: Am avut trei obiective: să văd cu proprii mei ochi situația de pe front, să ridic moralul trupelor, prin rugăciuni, și asigurarea că ei nu luptă singuri ci ne au pe noi, cei din România și din alte țări alături de ei, și apoi să vin și să povestesc credincioșilor din România ce am văzut și am simțit în Arțakh, și să chibzuiesc la modul în care putem fi de folos, mai ales, familiilor ostașilor care au căzut în lupta cu dușmanul...

 

Rep. Am văzut la noi în presă, că s-a făcut deja o colectă în acest scop.

Ep.D.H.: Da, într-adevăr. Dar e doar un început. Colecta va continua.

 

Rep. Putem spune că ostașii noștri au dat dovadă de eroism.

Ep.D.H.v.: Așa este. Acolo, pe front, un căpitan îmi spunea: „Nu glonțul îl caută pe erou, ci eroul e cel care caută glonțul”…

 

Rep. Arpiar Sahaghian

  • 273
  •