Arsen Arzumanyan

ARMENII ÎN VIAȚA POLITICĂ DIN LIBAN (Partea IV)

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share
Deputații armeni din FRA primiți de Saad Hariri, fost prim-ministru al Libanului, 2018   (foto: armenpress.am)

Partea Iaici  

Partea IIaici 

Partea IIIaici

Prezentăm în continuare trecutul și prezentul comunității armene din Liban, dar și opinia publică a libanezilor despre armeni. 

Comunitatea armeană și instituțiile ei politice sunt reprezentate și în viața politică a țării. Funcționează cele 3 partide istorice armenești – Hay Heghapokhakan Dashnaktsutiun (FRA – Federația Revoluționară Armeană), Sotsial Demokrat Hnchakyan Kusaktsutiun (PSDH – Partidul Social Democrat Hunchakian) și Ramkavar Azatakan Kusaktsutiun (PDLA – Partidul Democrat-Liberal Armean),[1] care joacă un rol foarte important în organizarea vieții comunității armene. Ca peste tot în politică, între partidele politice există mare concurență. Nu sunt o excepție nici cele sus-menționatele partide armenești. Rivalitatea s-a produs mai ales după sovietizarea Armeniei din anii 1920-1922, când FRA, pe o parte, lupta împotriva sovietizării Armeniei, iar PSDH și PDLA, pe de altă parte, au salutat sovietizarea Armeniei. Un alt exemplu a fost la începutul anilor 1930, când aceste partide erau în alianțele libaneze opuse și se luptau unul cu altul la alegerile parlamentare și la alegerea deputatului din partea comunității armene (Migliorino, 2008: 59). Acest lucru era foarte periculos fiindcă orice poziție pe care o lua cineva automat genera o antiteză între sectele rivale interne, precum și între statele rivale, la care sectele erau atașate în mod invariabil, regional și internațional (Hirst, 2010: 27). Este de menționat faptul că în momentele critice pentru comunitatea armeană, precum Războiul civil sau alte conflicte, partidele puneau deoparte dezacordurile lor și luau hotărâri împreună. Scăderea tensiunii dintre ele se observă și astăzi când în fața întregii comunități sunt multe provocări.

În viața politică a Libanului, comunitatea armeană are un loc aparte – locuri asigurate în Parlament și în Guvern. Acest lucru se datorează acordului din 1943 privind împărțirea puterii politice printre comunitățile religioase mari din Liban. Acesta a fost modificat în anul 1989 prin Acordul de la Taif ca urmare a Războiului civil (Avsharian, 2009: 404). Astfel, conform Acordului de la Taif, comunitățile religioase din Liban au locuri asigurate în Parlament constituit din 128 de membri – 64 creștini [maroniți catolici (34 locuri), ortodocși (14), melkiți catolici (8), armeni ortodocși-apostolici (5), armeni catolici (1), protestanți (1), alte minorități creștine (1)]; 64 musulmani [sunniți (27), șiiți (27), druzi (8), alawiți (2)].

Paulette S. Yacobian, deputat și vedetă TV 
  (foto: arevelk.am)

Așadar, armenii evanghelici, ca reprezentanți ai Bisericii protestante, luptă pentru un singur loc cu protestanții-evanghelici arabi etc. În urma alegerilor parlamentare din 2009, cei șase deputați armeni au fost: Armenii ortodocși-apostolici – Arthur Nazarian, Hagop Pakradouni (FRA), Sebouh Kalpakian (PSDH), Jean Oghassapian (PDLA), Shant Chinchinian (apartinic); Armean catolic – Serge Torsarkissian (PSDH). Deși inițial programate în 2013, alegerile următoare au fost amânate de trei ori în 2013, 2014 și 2017 sub diverse pretexte, inclusiv situația de securitate, eșecul Parlamentului de a alege un nou președinte și cerințele tehnice de organizare a alegerilor, adică neînțelegerile părților puterilor politice asupra anumitor puncte din legea electorală. Astfel, acordul a fost obținut în 2017 ducând la ținerea alegerile abia în 2018. În urma acestora, din cei 6 deputați armeni au fost aleși 3 din partidul FRA (Hagop Pakradouni, Alexandre Matossian, Hagop Terzian), 2 independenți (Eddy Bokhos Demerjian, Paulette Sirakan Yacobian) și unul din comunitatea armeană catolică (Jean Arshak Talozian). Marea surpriză a fost alegerea lui Paulette Yacobian, o cunoscută vedetă de televiziune.

H. Pakradouni a menționat faptul că oricât de diferite ar fi punctele de vedere și agendele celor șase parlamentari armeni, ar trebui să muncească din greu pentru a deveni o echipă pentru a promova problemele care preocupă comunitățile armene: „În calitate de deputați libanezi, avem diverse probleme legate de țară, prioritățile fiind asigurarea unei vieți mai bune pentru cetățeni, rezolvarea problemei infrastructurii. Iar în sensul armenesc, desigur, aspirația noastră ar trebui să fie consolidarea comunității, precum și păstrarea identității noastre” (Musayelyan, 2018: http://azatutyun.am).

R. Kouyoumdjian și A. Guidanian, foști miniștri 
  (foto: yerevan.today)

Înainte de Războiul civil, armenilor le-a fost alocat un loc în Cabinet, dar Acordul de la Taif prevede că armenii primesc un al doilea portofoliu atunci când sunt treizeci sau mai mulți membri într-un cabinet (Avsharian, 2009: 404). Astfel, în guvernul prim-ministrului Saad Hariri din decembrie 2016, compus din 30 de membri, Avedis Guidanian din FRA a devenit ministrul turismului iar un alt membru al comunității, Jean Oghassapian (PDLA, care a fost și deputat), a devenit ministru de stat pe problemele femeilor. În noul guvern al lui Hariri din ianuarie 2019, cei doi armeni au fost A. Guidanian, care a rămas ministrul turismului, și Richard Kouyoumdjian, ministru pe probleme sociale.

Vartine Ohanian, ministrul tineretului și sportului  (foto: aztagdaily.com)

În ianuarie 2020, în urma protestelor masive începute încă din octombrie 2019, Hassan Diab devine prim-ministru și instalează un nou guvern tehnocrat, cu 20 de miniștri, dintre care 6 femei, cele mai multe din istoria Libanului. Una dintre ele este Vartine Ohanian, ministrul tineretului și sportului (din partea FRA), ea fiind prima armeancă din Liban care devine ministru.

Prezența armenilor sau a celor de origine armeană în aparatul de stat rămâne semnificativă. Trei președinți ai Libanului au fost de origine armeană: Camille Chamoun (1952-1958), care era dintr-o familie armeano-maronită; Elias Sarkis (1976-1982), al cărui tată era 100% armean, mama – copt creștin, iar el avea relații foarte strânse cu membrii partidului armenesc FRA; Émile Lahoud (1998-2007), al cărui tată era maronit iar mama – 100% armeancă din orașul armenesc Kessab, Siria. Lahoud, primind o educație foarte accentuat armeană, și căsătorindu-se cu o armeancă, a jucat un rol principal în organizarea apărării populației armene în timpul Războiului civil (http://armeniasputnik.am). Datorită acordului între comunitățile religioase, un membru din comunitatea armeană este desemnat pentru funcția de vice-președinte al Băncii Centrale libaneze (din 2009 reprezentantul este Haroutioun Samuelian). Un alt politician important este Karim Pakradouni (armean după tată) care a fost președintele partidului Falangelor (Katāeb) între anii 2001-2007 și fost ministru de stat al dezvoltării administrative.

Lista armenilor cunoscuți din viața internă a Libanului este foarte lungă, așa că întâlnim nume cunoscute armenești aproape în toate domeniile.

(va urma)

Arsen ARZUMANYAN

___________________

[1] Denumirile armenești în sursele libaneze apar conform foneticii limbii armene occidentale (una dintre ramurile limbii armene contemporane care se vorbește în Liban, Siria, Irak și în alte țări unde au plecat armenii din cauza masacrelor din Imperiul Otoman) – Hay Heghapokhagan Tashnagtsoutioun, Sotsial Temograd Hnchagian Gousagtsoutioun, Ramgavar Azadagan  Gousagtsoutioun.

  •  
  •