Redactor

Armenii în amintirile balerinei Ileana Iliescu

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

„Viaţa mea, dansul”(Editura Geea), astfel se intitulează elegantul volum de amintiri (bogat ilustrat cu fotografii) ale reputatei balerine Ileana Iliescu, vedetă de primă mărime, vreme de zeci de ani, a ansamblului Operei Naţionale Bucureşti, apreciată şi iubită de miile de admiratori ai săi din ţară şi din străinătate din ultima jumătate de veac.

De-a lungul strălucitei  sale cariere, drumurile vedetei  s-au intersectat şi cu cele ale unor artişti şi creatori armeni, fapt ce doresc să scot în  evidenţă în rândurile de mai jos.

Cel mai adesea revine numele lui Aram Haciaturian, al cărui balet „Spartacus” nu fusese montat încă la Bucureşti în 1965, când o trupă de balerini români întreprindea un turneu prin Italia, iar Cristina Hamel şi Gheorghe Constantinescu au prezentat un moment din acest celebru balet al marelui compozitor armean.

Numele ilustrului muzician  fusese prezent însă din cadrul celei de-a III-a ediţii a Festivalului Internaţional „George Enescu” de la Bucureşti din 1964, când celebra trupă de balet de la Teatrul „Balşoi” din Moscova a introdus un „Dans armenesc” al său în programul unui recital.

Baletul „Spartacus”, în integralitatea lui, a prins viaţă pe scena Operei bucureştene abia la sfârşitul anului 1975, după care, într-o cronică din „Contemporanul” (16 ianuarie 1976) s-a evidenţiat că în acest balet au fost convingătoare evoluţiile feminine – „Ileana Iliescu (Aegina), strălucitoare, dinamică şi Cristina Hamel (Frigia), impecabilă în rol.”

Mai aflăm că, spre sfârşitul carierei sale, în calitate de directoare a compartimentului de balet al Operei Naţionale Bucureşti, Ileana Iliescu a iniţiat o serie de spectacole omagiale dedicate unor foşti parteneri de dans, stabiliţi în străinătate. Aşa se face că, în seara de 22 aprilie 2000, sărbătorirea balerinului şi coregrafului Marinel Ştefănescu a prilejuit, între altele, şi prezentarea unui moment din „Spartacus”-ul lui Haciaturian.

Din amintirile balerinei Ileana Iliescu aflăm că în vara anului 1966, în zilele de 29 iulie şi 2 august, în cadrul Festivalului de la Atena, pe scena amfiteatrului antic Herodus Atticus, colectivul Operei bucureştene a interpretat „Oedipe”, capodopera enesciană, în fruntea distribuţiei aflându-se celebrul bariton David Ohanesian. Acesta, cât şi ceilalţi

interpreţi români au asistat apoi la o reprezentaţie de gală cu baletul „Lacul lebedelor” de P.I.Ceaikovski, în care rolul Odette-Odile era interpretat de eroina volumului de faţă – renumita balerină Ileana Iliescu.

Un alt eveniment memorabil a avut loc în seara zilei de 15 aprilie 1997, ne aminteşte Anca Florea, coautoarea volumului, cea care în 1998 semnase la editura „Ararat” volumul „Garbis Zobian – Un glas pentru eternitate”. În seara respectivă, în sala de spectacole a Palatului Cotroceni, în cadrul Galei premiilor Uniunii criticilor muzicali „Mihail Jora”, Ileana Iliescu a primit „o diplomă specială (…), singura balerină premiată alături de personalităţi din generaţii diferite care, întâmplător, îi fuseseră cândva, într-un fel sau altul, parteneri de scenă – baritonul David Ohanesian” şi mulţi alţii.

Într-un alt pasaj din volumul „Viaţa mea, dansul”, Ileana Iliescu mărturiseşte un detaliu: „Vorbind despre mari solişti care dădeau strălucire spectacolelor bucureştene, trebuie să spun că … l-am învăţat pe baritonul David Ohanesian să conducă maşina, care apoi l-a purtat prin toată Europa.”

Regretata soprană Anahida Cherpician este amintită şi ea în volumul de faţă, fiind citată participarea sa, alături de alţi solişti vocali şi ai baletului, la un concert susţinut la o Casă de cultură a tineretului din Capitală.

De asemenea, aflăm că Ileana Iliescu, acompoaniată la pian de Dan Grigore, a dansat în cadrul unei serate artistice de la faimosul muzeu Zambaccian din Capitală.

De asemenea, aflăm că, în urmă cu ani, când pe 9 ianuarie 1954, noul sediu al Operei bucureştene s-a inaugurat cu „Dama de pică” de P.I.Ceaikovski (rolul Herman fiind interpretat de neuitatul Garbis Zobian), unele dintre „producţiile existente au fost adaptate la acea scenă mult mai mare. A fost şi cazul baletului „Fântâna din Bahcisarai” de Boris Asafiev, care văzuse lumina rampei în 23 ianuarie 1947, în coregrafia semnată de Seda Vasilievna Sarkizian, invitată de la Opera din Erevan”, care ”a abordat dificilul rol Zarema.”

Iată, aşadar, cum parcurgând interesantul volum de amintiri ale balerinei Ileana Iliescu, am putut găsi, într-un fel sau altul, şi nume legate de reputaţi artişti armeni, care au înnobilat prin prezenţa lor evenimente importante din istoria operei şi baletului primei scene lirice a ţării.

Madeleine KARACAŞIAN

 

  •  
  •