Mihai Stepan Cazazian

ARMENIACA memoria patrimoniului arhitectural armean

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

 

Între 3 decembrie 2011 şi 7 ianuarie 2012 a avut loc la Bruxelles expoziţia ARMENIACA, expoziţie dedicată conservării şi protejării arhivelor patrimoniului arhitectural armean care se află în pericol, prin digitalizarea acestora.

 

După Erevan, Milano şi Veneţia a venit rândul Bruxelles-lui să găzduiască în luna decembrie a anului trecut, o expoziţie itinerantă dedicată „Pionierilor studiului patrimoniului arhitectural armean”. Găzduită în incinta clădirii Tour et Taxis, o adevărată bijuterie a arhitecturii industriale din Bruxelles, expoziţia reprezintă doar o mică parte din vastul program ARMENIACA, lansat în 2009la Parisşi inaugurat la sfârşitul lui 2011la  Erevan.Evenimentuladuce un omagiu cercetătorilor pasionaţi care şi-au dedicat viaţa fotografierii şi înregistrării siturilor arhitecturale armeneşti şi chiar au salvat unele dintre acestea de la dispariţie.

Panourile explicative prezentate în expoziţie încep cu descoperirea ştiinţifică a arhitecturii armene la sfârşitul secolului XIX-lea şi cu lucrările de la începutul secolului XX, lucrări ale austriacului Strzygowski, ale lui Thoros Thoramanian, ale rusului Nikolaï Marr…Miza proiectului ARMENIACA este enormă.  Publicul care a participat la vernisaj a înţeles-o ascultând intervenţiile profesorului Bernard Coulie dela UniversitateaCatolicadin Louvain, cel mai bun cunoscător al culturii armene din Belgia, ale istoricului Raymond Kévorkian, coordonatorul proiectului ARMENIACA din partea UGAB şi ale arhitectei Gaïané Casnati cercetătoarela Centrostudi e documentazione della cultura armena (Milano/Veneţia).

Colecţii reunite în sfârşit

ARMENIACA s-a născut dintr-o conştientizare.  După un secol de cercetări dedicate patrimoniului arhitectural armean de pe pământurile Armeniei Istorice dar şi din afara acesteia, sosise vremea să se facă un bilanţ şi să se strângă preţiosul material cules, împărţit în toate colţurile lumii şi care este ameninţat de efectele timpului. Acest vis a fost posibil graţie progresului tehnologiei digitale. Proiectul s-a concretizat prin lansarea unei baze de date digitale care cuprinde mai multe colecţii importante – fotografice, iconografice, bibliografice – dedicate patrimoniului monumental armean. Obiectivul este în primul rând acela de a salva, dar şi de a valorifica munca cercetătorilor. Proiectul vizează de asemenea, prin publicarea acestor mărturii stoparea procesului de eradicare a siturilor arhitecturale armeneşti din Turcia. Convingerea cercetătorilor sa-şi reunească colecţiile într-un fond comun nu a fost o sarcină uşoară. O oportunitate a apărut în cadrul programului Uniunii Europene „cultură 2007-2013”, program care a susţinut proiectul şi a permis crearea unei sinergii între echipele armene şi cele europene. ARMENIACA este un proiect coordonat de UGAB Franţa (Biblioteca Nubar) şi are ca organizatori: Centro studi e documentazione della cultura armena (CSDCA Milano/Veneţia), Research on Armenian Architecture (Erevan), Inside Europe (Bruxelles). Baza de date a proiectului cuprinde în prezent colecţii ale:

–          din Armenia, Research on Armenian Architecture (RAA). Samvel Garabédian, actualul director RAA, continuă opera lui Armen Hakhnazarian care, în1978 a fondat această instituţie în Germania şi apoi a transferat în mod progresiv activităţile acesteia în Erevan. RAA este înregistrată ca ONG în Armenia din 1998 şi îşi continuă cercetările pe teren. În Europa, proiectele sale se concentrează mai mult pe conservarea şi valorificarea colecţiilor existente.

–          Centro studi e documentazione della cultura armena (CSDCA Veneţia/Milano) creat în 1974. Fondatorul şi directorul său până în 2005, Adriano Alpago-Novello, a coordonat împreună cu colegii săi şi arhitecţi precum Armen Zarian, numeroase misiuni ştiinţifice în Anatolia şi Caucaz. CSDCA a publicat o colecţie de monografii despre principalele monumente armeneşti (23 de volume apărute) şi a organizat expoziţii de referinţă şi cinci simpozioane despre arta armeană.

–          Colecţia lui Jean-Michel Thierry (Franţa), decedat în 2011, şi a soţiei sale Nicole. Ei s-au aflat printre primii cercetători care au vizitat în anii cinzeci, Anatolia orientală din estul Eufratului, care a fost mai apoi închisă străinilor. S-au îndrăgostit de arta armeană şi au călătorit în această regiune, cu maşina, pe jos şi călare şi au strâns pe parcursul a jumătate de secol un număr considerabil de fotografii (cf. FA no 381)

–          Colecţia lui Patrick Donabédian (Franţa), în prezent profesorla Universitatea din Provence. Fiind o perioadă îndelungata de profesie diplomat acesta a profitat şi şi-a alcătuit o bogată colecţie de documente.

ARMENIACA a permis colecţionarea şi digitalizarea până în prezent a peste 200 000 de documente. Prin intermediul acestor colecţii, s-a observat ca sute de edificii fotografiate în anii 1960 au dispărut sau s-au degradat foarte tare.

Conservarea memoriei unui patrimoniu excepţional

Prezentând miza proiectului ARMENIACA profesorul Bernard Coulie a menţionat „extraordinara inventivitate şi precocitate a arhitecturii armene.” (vezi mai jos). Dar supravieţuirea acestui patrimoniu este ameninţată de starea sa de abandon pe o suprafaţa de peste 90% din teritoriul Armeniei Istorice. De exemplu: astăzi nu a mai rămas practic nimic din mănăstirea Horomos, mausoleul somptuos al regelui Bagratides, situat în Turcia, la graniţa cu Armenia. Au rămas doar fotografiile făcute în 1910 atunci când se afla sub administrare rusă, în care edificiul se vede în toată splendoarea lui. Genocidul din 1915 a generat o politică de distrugere a monumentelor armene iar seismicitatea regiunii reprezintă de asemenea un mare pericol. Conservarea mărturiilor este deci extrem de importantă şi preţioasă chiar şi în cazul restaurărilor prost efectuate.

Gaïané Casnati a amintit că şi în Armenia, biserici şi mănăstiri de mare valoare se află într-o stare de deteriorare catastrofică pentru că nu au fost întreţinute din cauza lipsei de resurse financiare şi au nevoie de o restaurare urgentă.

Următoarele etape

Cele 200 000 de documente care alcătuiesc în prezent ARMENIACA reprezintă doar o primă etapă, care acoperă 30-40% din patrimoniul arhitectural armean, declară Raymond Kévorkian, coordonatorul bazei de date. „Am înregistrat 10 000 de situri. Proiectul îşi propune să se dezvolte, şi vom continua să lucrăm la el mizând pe faptul că acest nucleu de bază este suficient de dinamic pentru a atrage şi alte colecţii.” ARMENIACA a primit deja propuneri pentru a adăuga o colecţie din California şi o alta al cărui proprietar locuieştela Moscova.

Adunarea materialului e una iar valorificarea lui e alta. Baza de date a permis crearea unui site de internet interactiv: www.armeniaca.am. Acest site pune documentele la dispoziţia specialiştilor dar şi a publicului larg. Acest site reprezintă un instrument preţios pentru istoricii de artă, arheologii, arhitecţii şi cercetătorii care lucrează sau studiază arhitectura armeană. Baza de date are o variantă  în engleză şi una armeană şi se mai pot adăuga alte patru sau cinci limbi suplimentare în anii care urmează. ARMENIACA este un program în continuă dezvoltare.

 „Inventivitatea şi precocitatea sa fac arhitectura armeană extraordinară”

Profesorul Bernard Coulie dela UniversitateaCatolicădin Louvain, unde a fost şi rector între 2004 şi 2009, este în mod incontestabil cel mai bun cunoscător al culturii armene din Belgia. Acest bizantinist şi orientalist renumit vorbeşte grapar (armeana clasică sau armeana veche) şi o predă studenţilor săi. În explicarea mizei proiectului ARMENIACA a combinat, ca întotdeauna, erudiţia profundă şi un limbaj ilustrativ.

„În mai puţin de 300 de ani, în perioada cuprinsă între începutul creştinării sale în secolul al IV-lea şi invaziile arabe din a doua jumătate a secolului al VII-lea, Armenia experimentează şi pune la punct toate conceptele, planurile, formele, motivele ornamentale şi tehnicile care caracterizează arhitectura ei. După aceea nu va face altceva decât să le rafineze şi să le dezvolte. Să ne gândim la cum se prezenta arhitectura în Occident la vremea aceea! Arcul frânt a apărut în Armenia încă din secolul al IV-lea, cu mult înainte de apariţia arhitecturii gotice în Occident, iar arcul în potcoava în secolul al V-lea, cu mult înainte de utilizarea lui în arta musulmană. Ar trebui să considerăm că celelalte culturi au moştenit aceste motive arhitecturale de la armeni?

În opinia lui Bernard Coulie, ar trebui să vedem Armenia ca un fel de laborator unde s-au experimentat diferite forme extrase din fondul comun al Asiei anterioare. Găsim experimente similare şi în biserici din Siria, Georgia, chiar şi din Constantinopol. Apelând la acest fond comun pentru a-şi elabora propriile forme, arhitectura armeană exprimă mai mult decât o cultură naţională. Ea se ridică la nivelul de exprimare al unei cercetări aproape universală, proprie întregului Orientul Mijlociu creştin, Armenia fiind una dintre cele mai puternice verigi ale acestuia. „Arhitectura armeană ocupă astăzi un loc atât de important în istoria artei”, subliniază profesorul Coulie, „şi datorită faptului că oferă mărturii care au dispărut din celelalte zone ale Orientului Mijlociu şi din fostele teritorii ale imperiilor roman şi bizantin. Constantinopolul de exemplu, are foarte puţine edificii din perioada cuprinsă între secolul al IV-lea şi secolul al VII-lea, cu excepţia Sfintei Sofia. În schimb există încă numeroase astfel de edificii pe teritoriile Armeniei Istorice. S-au păstrat până în prezent 131 de biserici armeneşti  construite în acea perioadă, dintre care 15 în secolul al IV-lea, 27 în secolul al V-lea, 37 din secolul al VI-lea şi 52 din secolul al VII-lea. Este impresionant.”

Obiectivul proiectului ARMENIACA este de a se asigura că aceste mărturii nu vor dispărea şi se vor integra pe deplin în istoria patrimoniului mondial.

dupa France Armenie

traducere de Silvia Terzian

  •  
  •