Bedros Horasangian

Armenia – Între Uniunea Europeană și Uniunea Eurasiatică

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

 

Armenia nu are de ales. Este obligată prin trecutul și identitatea sa spirituală să fie legată de valorile europene și, în același timp, să fie racordată la preconizata Uniune Eurasiatică din interese strategice, economice și militare. Acordul de înființare a Uniunii Eurasiatice ce a avut loc la Astana, unde președinții Rusiei, Kazastanului și Bielorusiei au semnat un document de asociere ce va intra în vigaore la 1 ianuarie 2015 lasă loc pentru numeroase comentarii. Faptul că au fost invitate și alte țări să participe la acest proiect, inclusiv Armenia, face posibilă lărgirea cadrului inițial. Rezervele afișate de Nursultan Nazarbaev la adresa Armeniei, dintr-un soi de solidaritate cu pozițiile turco-azere au contribuit la amînarea prezenței armene în această construcție politico-economico-vamală. Diplomația armeana are o mare responsabilitate în acest moment pentru a stabiliza o situație fluidă. Vizita președintelui Hollande la începutul lui 2014 la Ankara – prima după 20 de ani, de la cea a lui Francois Mitterand din 1992 – a fost o încercare de a debloca relațiile franco-turce, grav afectate de recunoașterea Genocidului Armean din 1915 de către Franța. Refuzul constant al lui Sarkozy de a percepe Turcia ca un posibil candidat la Uniunea Europeană a făcut ca schimburile economice franco-turce să scadă dramatic, iar relația Paris-Ankara să rămână una tensionată. Președintele Hollande asta a încercat, să repoziționeze Franța în relația cu Turcia. Dar și cu țările din Caucazul de Sud, de unde vizita din mai la Baku, Erevan și Tbilisi. Dincolo de detaliile vizitei și a convorbirilor, pentru partea armeană rămâne semnificativă dorința Franței de a înțelege și sprijini poziția delicată a Armeniei. Și de a găsi un parteneriat particular/excepțional pentru Armenia în acordurile ei de parteneriat cu UE. Fără ca aceasta să afecteze prezența Armeniei în Uniunea Eurasiatică, la care Președintele Putin, ne place să acceptăm sau nu, acordă sprijinul său Armeniei. Va reuși Armenia să gestioneze eficient, pe termen mediu și lung această situație? Recenta vizită la Erevan a ministrului rus de externe Serghei Lavrov, un vechi și experimentat diplomat, un policy maker al Moscovei, a adus unele clarificări. Rusia este gata să sprijine poziția Armeniei la Uniunea Eurasiatică și să înbunătățească relațiile bilaterale ruso-armene. ”Doar prin reluarea întîlnirilor dintre președinții armean și azer se pot găsi soluții la rezolvarea stării conflictuale dintre părți”, a precizat șeful diplomației ruse la Erevan. Grupul de la Minsk – la care și Franța și Rusia sunt copreședinți va acționa în același sens. Ar fi o mare șansă acordată păcii dacă pe lîngă Președintele Hollande, care deja și-a anunțat participarea și viitorul președinte al Turciei – în mod cert va fi actualul premier Erdogan – ar fi prezent pe 24 aprilie 2015 la Erevan. Trăim într-o lume în care nimic nu este imposibil.
Dacă diplomație nu e, nimic nu e.

Bedros Horasangian

  •  
  •