Bedros Horasangian

Armenia, armenii, armenitatea şi armenismul

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

Armenii au existat înainte de a exista Armenia. Armenii au rămas armeni şi după creştinarea lor care se pierde – se ştie exact data adoptării creştinismului ca religie de stat, altminteri – în negura istoriei. Armenii au rezistat şi după ce Armenia, ca stat coagulant al unei naţiuni, nu a mai existat. Armenii s-au strîns în momentele lor de slăbiciune şi vulnerabilitate a fiinţei lor naţionale în jurul Bisericii Apostolice Armene. Sfântul Grigore  a dat armenilor un punct de reper, nu doar prin botezul sacerdotic, ci o instituţie. Nu doar un cămin sau o doctrină, ci o patrie. Limba a devenit casa fiinţei.Un filosof german ( Heidegger) spunea că limba este casa fiinţei. Limba armeană şi Biserica Armeană au fost şi au rămas pentru armenii răsfiraţi prin secole şi prin toate ungherele lumii extrem de importante. Mai ales după ce armenii au rămas fără Armenia. Fără Patrie. Acel hairenik şi merin hogheră după care oftau bunicii şi străstrăbunicii noştri. Acest Heimat la care se face referire cînd pomenim cîte ceva pe un ton savant despre vatra originară a unui popor. Prin celebra lui declaraţie, Lordul Balfor a dat evreilor un cămin în Palestina, aflată sub mandat britanic. Ce a urmat se ştie. După 2000 de ani a a renăscut Eretz-Israel. Povestea lui Ben Gurion şi tot ce a urmat se găseşte în orice carte de istorie. Dar mai rămîn destule şi pe dinafara cărţilor. Vrem să ajungem la ideea că Armenii sunt mai importanţi decît Armenia. Ca entitate politică, geografică, economică sau militară. Forţa unei naţiuni şi capacitatea ei de a rezista şi depăşi vicisitudinile istoriei stă în capacitatea de a aduna membrii unei comunităţi în jurul unei limbi şi a unei credinţe. Idee valabilă atît la greci sau la evrei. Popoare mici, care au rezistat şi creat în istorie printr-un puternic efort lăuntric. Spunem asta la puţină vreme după ce noua republică Armenia a recăpătat identitatatea şi locul ei în rîndul statelor lumii. Kurzii şi palestinienii există ca popoare fără să aibă şi o patrie a lor. Sunt meandrele istoriei pe care nu putem decît aproxima. Oricît de mică şi ciuntită de ciopărţelile istoriei este această nouă Armenie este foarte bine şi important că există. Pe harta lumii, în dialogul politic sau în jocurile geostrategice. 20 de ani de republică Armenia nu au decît să ne bucure şi dea un sentiment tonic de optimism. Meseria noastră nu este aceea de a fi armeni. Sau români sau greci sau evrei sau orice altceva. Nu noi ne alegem la naştere sexul sau culoarea pielii. Neamul din care vom face parte, limba pe care o vom vorbi sau ce se va spune la trecerea noastră în altă lume. Este un destin în toate. Acel khâsmet pe care îl utilizează şi înţeleg toate popoarele din jurul Mediteranei. Că sunt popoare ale cărţii, ale mării sau ale deşertului sau ale munţilor. Apreciem în mod deosebit faptul că armenii au o entitate statală, dincolo de identitatea lor naţională. Am vrea să credem că armenii, cu limba, cultura şi credinţa lor strămoşească vor rezista în continuare prin vălmăşagul istoriei. Scriem aceste rînduri cu emoţie cu gîndul către trei armeni. Către P.C. Arhimandrit dr, Zareh Baronian, care va împlini în aceste frumoase zile de toamnă frumoasa vîrstă de 70 de ani. Un om care a  stat mereu, cu crucea în mînă şi o binecuvîntare pe buze preţ de 40 de ani în mijlocul, dacă nu şi în fruntea comunităţii armene din Bucureşti. Un călduros La mulţi ani ar putea fi prea sărac pentru bogăeţia de bune gînduri ce se îndreaptă către acest minunat om al Bisericii Armene şi al armenilor. Al doilea gînd de bine se îndreaptă către doi noi membri ai comunităţii armene dun România. Este vorba de PCArhimandrit Tatev care şi-a asumat o dificilă misiune de a păstori turma armenilor din România. Şi de E.S.Ambasador Hamlet Gasparian, trimisul republicii Armenia în România de a media şi întări legăturile dintre România, comunitatea armeană din România şi Republica Armenia pe care o reprezintă nu doar din punct de vedere diplomatic. Ne bucură mult că aceşti doi armeni, care nu s-au născut şi nu au crescut şi trăit în mijlocul năbădăioasei comunităţi armene din România s-au adaptat repede şi s-au pus pe lucru. Intens. Cu bune roade, o spunem ca un observator cumva din afara vieţii comunitare. Dar tot ce am văzut, auzit, simţit – cum să traducem hotmădadzi ( mirosit?) – e de bine. Comunitatea armeană din România, întărită numeric, ci şi identitar cu familii armeneşti venite din afara României parcă începe să dea semne de viaţă mai intens decît pînă acum. Nu are decît să ne bucure. Ziceam, poate fără să greşim prea mult, armenii sunt mai importanţi decît Armenia.70 de La mulţi ani!, încă o dată mult preţuitului nostru Hair Surp Zareh Baronian şi Gettze Haiastan tuturor  celorlaţi. Cu care am avut de-a face de bine sau de rău mai puţin sau chiar deloc.

– Hay es?

– Aio!

– Verceaţav! No comment! Armenitatea e dincolo de cuvinte. Suntem ce suntem şi ce putem face fiecare dintre noi.

Ser ev miutiun, spuneau bunicii noştri. Acum un OK ar fi de ajuns, gardj gabe, Bedros!

Bedros HORASANGIAN

  •  
  •  

One Response to Armenia, armenii, armenitatea şi armenismul