Redactor

Armeanul

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

Armeanul_1Exista o remarcabila observatie în Craii lui Mateiu I. Caragiale: Român nu parea sa fie, prea vorbea frumos româneste. Dincolo de explicatiile docte ale lui Sorin Antohi, un ghid agreabil si necesar pentru a fixa locul lui Johnny Raducanu si al lui Harry Tavitian în contextul jazzului contemporan, se impune adevarul ca notele personale componistice si interpretative sînt indisolubil legate de ceea ce se numeste specificul national. Ba, mai mult, în cazul lui Harry Tavitian, cu ostentatie, elementele etnice din sfera folclorului ori a religiosului cantabil sînt împinse pîna la originar, în spatiul acelui illo tempore, unde se anuleaza diferentele specifice si unde genul comun se identifica, paradoxal, cu acestea. Pentru ca muzica lui Tavitian este una a sacrului, cu asonante profane, o muzica mitica ce se camufleaza în formulele consacrate ale jazzului. Am sentimentul ca este mai mult decît expresia unei optiuni pentru etno, a unei optiuni pentru ceea ce transcede nationalul. Nu cred ca se potriveste nici termenul de sinteza ori palimpsest de motive, complexitatea structurala determinîndu-ma, printr-un calambur, sa definesc stilul lui Tavitian o expresie muzicala a crestinismului cosmic în sensul lui Mircea Eliade, un jazz cosmic, nu stelar, o muzica a tragediei simple si adînci a omului, a bucuriei curate si a aspiratiei înalte spre paradisiac. Sonurile hierofantice din suitele lui Tavitian fac din pian simbolul unei orchestre simfonice amintindu-ne ca într-o ghinda este ascunsa padurea cu farmecul ei misterios. si cît de româneste suna totul, cu iz de vechime nealterata, în rama modernitatii consacrate. Postmodernism vor spune unii, de parca simpla clasificare ar aduce ceva în plus trairii meditative a muzicii sale. Sub zodia somnului sfînt, Maica Domului ne-a grait prin muzica lui Tavitian într-o seara de august la Valenii de Munte, al carui cetatean de onoare este. Printr-un regal de jazz am intrat în regatul unei muzicii divine si am fost mai aproape de adevarul conditiei noastre umane. Caci înainte de toate, acest incomparabil singer of tales, se ridica mai presus de scoli si curente fiind epopeic. Venerabilul sau maestru, Johnny Raducanu, cu jovialitatea si iubirea lui paternala, l-a numit Armeanul. O reductie care înalta la rang de simbol spiritual, dincolo de granite, o realitate comuna dintr-un fond cultural ancestral. De aceea Harry Tavitian este, vorba lui Tudor Arghezi, si foarte român. La Universitatea Populara „Nicolae Iorga“ de la Valenii de Munte, Johnny Raducanu si Pedro Negrescu, sustinîndu-l pe Tavitian, au oferit publicului nu o lectie de jazz, ci o lectie despre conditia umana. Limbajul muzicii acesteia a deschis portile cerurilor si a coborît în suflete lumina curata a raiului. Armeanul ne-a adus din veacuri glasul modern al lui Dumnezeu. Român nu parea sa fie, prea cînta frumos româneste!

Valentin Emil Musat

Valenii de Munte, 16 august 2009

  •  
  •  

One Response to Armeanul