Eduard Antonian

„ARHITECTURA MEDIEVALĂ A ARMENIEI ŞI A ŢĂRILOR BALCANICE” – încă o contribuţie armenească la patrimoniul cultural

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

 

Supunem cititorilor noştri un volum într-adevăr remarcabil care a văzut de curând tiparul la editura Uniunii Armenilor din România, Ararat. Ne referim aici la cartea renumitului arhitect dr. Arşavir Toramanian Arhitectura Medievală a Armeniei şi a Ţărilor cop 1Balcanice. Cititorilor noştri trecuţi de prima tinereţe numele dr. Toramanian nu le este necunoscut aşa cum nu este un necunoscut nici în mediile academice. Arhitect, doctor în arhitectură, istoric, autor a nenumărate articole şi lucrări ştiinţifice, Arşavir Toramanian este totuşi un romanahay get beget. Născut la Bucureşti în 1927 a avut o viaţă demnă de un roman. Nu insistăm prea mult, dar nu putem totuşi să nu menţionăm că soarta sa nu a urmat un curs deloc liniştit. Repatriat în Armenia în 1948, apoi repartizat în Siberia ca atâţia alţi armeni îşi dedică totuşi viaţa studiilor de arhitectură. Cu un doctorat la Leningrad îşi profesează ulterior vocaţia la Chişinău, unde îşi dedică timpul comunităţii armene. Revine în Armenia unde până la sfârşitul zilelor îşi continuă activitatea didactică. Scrie cărţi de specialitate, proiectează edificii în Erevan şi pregăteşte noi generaţii de arhitecţi. S-a stins din viaţă în 2009 la Erevan. Însă ceea ce A. Toramanian a lăsat în urmă reprezintă un adevărat patrimoniu cultural.

Aici se încadrează şi volumul de faţă Arhitectura Medievală a Armeniei şi a Ţărilor Balcanice. Este o lucrare greoaie pentru un profan sau pentru cei ce nu posedă minime cunoştinţe de istoria artei. Scrisă într-un stil sec, dar extrem de profesional, volumul se adresează în primul rând specialişţilor şi istoricilor interesaţi. Citind acest volum, arhitecţii pot avea revelaţii nebănuite descoperind cum arhitectura armeană milenară a influenţat întregul univers religios în Balcanii acelei perioade. Istorii îşi vor avea şi ei „premiul” lor descoperind că în „dark age”, în vremuri de restrişte ale Evului Mediu, armenii au influenţat culturi, civilizaţii din Balcani şi nu numai. Pentru profani cartea va produce uimire mai ales la capitolul referitor la Ţările Române. Cu o analiză sistematică, ştiinţifică, autorul demonstrează şi subliniază fără tăgadă aportul şi influenţa armenilor asupra lăcaşurilor de cult din Muntenia şi Moldova.

Ar trebui să descoperiţi singuri această carte tocmai pentru a conştientiza (şi a ne mândri de ce nu?) cu ceea ce strămoşii noştri au creat. Sunt sigur că ei au facut-o nu atât pentru obţinerea de bunuri materiale sau din evlavie, cât mai mult (ca oricare armean dintre noi) din dorinţa de a lăsa ceva în urmă şi a fi pomenit de către urmaşi.

Se cuvine să menţionăm că traducerea îi aparţine Iuliei Antonian care a depus un efort susţinut cu un rezultat lăudabil. Filolog de formaţie, Iulia Antonian a reuşit prin această traducere din limba rusă să păstreze limbajul de specialitate al arhitecturii îndulcind cumva volumul în aşa fel încât este într-adevăr o plăcere să-l citim în limba română chiar şi fără să fim specialişti. De asemenea un specialist în domeniu, dl. Edvard Jeamgocian, romanahay din SUA şi-a prezentat aportul la acest volum. Dl. Edvard Jeamgocian de altfel nu mai are nevoie de nicio prezentare şi chiar autorul îl menţionează printre alţii în dedicaţia volumului spunând că Eduard Jeamgocian se numără printre cei fără de a căror contribuţie apariţia acestei lucrări nu ar fi fost posibilă.

Aveam nevoie de acest volum nu atât pentru noi, armenii interesaţi mai mult de drame personale şi khorovaţ si dansuri armenesti, cât pentru a demonstra specialiştilor, istoricilor de artă etc. că o bună parte din patrimoniul cultural european ni se datorează.

 

EDUARD ANTONIAN

  •  
  •