Mihai Stepan Cazazian

Ararat numărul 500

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

Acest număr al revistei Ararat poartă numărul 500. Deși  am revenit la formula de lunar, după ce am avut o perioadă apariții la două săptămîni, publicația ce poartă numele muntelui biblic și apare la București nu a încetat să fie un mesager și un martor al  vieții armenilor de la poalele Carpaților. Drumul nostru reînceput în 1990, după ce gazeta lui Mestugean își încetase apariția în 1942, a parcurs mai multe etape. De la entuziasmul și deschiderea către comunitate, sădite de Arșag Bogdan Căuș, la rigoarea și intelectualismul propus de Bedros Horasangian, pînă la echilibrul actual al revistei – care nu s-a distanțat de cei doi –  au trecut 25 de ani. Acest număr 500 nu înseamnă mai nimic dacă ne raportăm la marea familie a presei armene. Poate doar continuitate și responsabilitate pentru ca această revistă să informeze, încă mulți ani de acum înainte, despre istoria și cultura unei comunități cu un trecut fabulos. Și pentru că am ajuns la numărul 500 nu pot să nu amintesc, în acest an comemorativ, că revista noastră  a deschis, în urmă cu 20 de ani, DOSAR-ul 1915 un excelent demers jurnalistic îngrijit de Bedros Horasangian. Datorită acestui Dosar zeci de articole, comentarii, mărturii și interviuri au fost publicate în paginile Ararat-ului, toate amintind de marea dramă a poporului armean. În acest an nu putem decît să fim permanent în actualitate cu această temă și să sperăm că materialele publicate, precum și cele ce vor apare pînă la sfîrșitul anului, se vor constitui într-un valoros volum ce se va alătura marelui dosar al dramei poporului armean care luptă, încă, pentru recunoașterea Genocidului comis în urmă cu o sută de ani.

Mihai STEPAN  CAZAZIAN

  •  
  •