Giuseppe Munarini

ARARAT, „muntele misterios”

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

Ararat 002

 

Am dori să vă prezentăm filmul lui Azad Vartanian, în regia lui Roberto Soramaé ce a avut premiera la Padova precum și în alte localități italiene.

Filmul, cu o durată de 70 de minute, a apărut în italiană, engleză și franceză și este în curs de apariție o ediție în limba spaniolă și armeană. Titlul este ușor de reținut. Care armean sau creștin nu cunoaște „Araratul”, care din nefericire aparține străinului? Este simbolul iubitei Armenii îndepărtate, simbolul unei țări mai mari și pe care vicisitudinile istoriei au redus-o la o zecime din teritoriul ei.

Numele și prenumele autorului, Azad Vartanian, nu pot să nu trezească amintirea fie a libertății – „Azadutiun”, în armeană înseamnă „libertate” – fie al Sfântului Vartan, învingătorul armatei persane, în secolul V d. Hr.

Libertatea și creștinismul amintesc acest nume, deoarece creștinismul, împotriva căruia se îndreaptă gândirea dominantă a unor țări occidentale și islamice, este religia libertății fiilor lui Dumnezeu care s-a întrupat. Un Dumnezeu întrupat din iubire, nu un spirit abstract și inconștient care pătrunde în istorie pentru a face confuzie, dând naștere unor ideologii care asupresc pe om, victimă a „cauzei”, sau a „cauzelor” reale sau inventate de gândurile totalitare.

Ararat, ne aduce aminte de arca pe care s-a salvat o parte din umanitate în timpul potopului, de Noe, noul Adam și familia sa, cu animalele curate și necurate. Și după cum se știe, după potop că „în luna a șaptea, în ziua a șaptesprezecea a lunii, corabia s-a așezat pe munții Ararat. Apele s-au retras continuu până în luna a zecea. În luna a zecea, în prima zi a lunii, au apărut vârfurile munților”. (Geneza 7-8). Ararat este menționat doar de patru ori în Biblie. Toate în Vechiul Testament, dar mult mai multe sunt legendele care au dat naștere la arca lui Noe. Povestiri despre un mare potop și despre scăparea printr-un vas similar din povestirea biblică există mai mult de 500 descrise de 250 de triburi diferite.

Ararat 104

Ararat 104 de la stanga Azad Vartanian si Roberto Tiso

Azad Vartanian este un alpinist care a făcut practică și a devenit un expert fie în ​​Alpii din Valle d’Aosta, fie în Alpii orientali, în zona Belluno, nu departe de Austria. Vartan, timp de 20 de ani, s-a dedicat și alpinismului de explorare ajungând aproape de Ararat. Trăiește acolo în anumite perioade ale anului și este proprietar al unei mari turme de oi care oferă susținere pentru o familie kurdă de origine armeană. Poate că dragostea pentru Armenia i-a venit și datorită  faptului că în regiunea sa există „Turnul armean”, un vârf botezat de armeanul Ohannes Gurekian. Acestea a fost primul care a urcat pe acea culme și a căpătat dreptul – așa cum se obișnuiește pentru cei care urcă un nou vârf -, de a-l numi după propriul plac. A ales numele țării sale nefericite – așa cum scria el – unde s-a vărsat sânge armean și creștin. A pierdut 56 rude în „Metz Yeghern”, în genocid. Ohannes Gurekian s-a salvat datorită faptului că în acele momente teribile era la studii în Colegiul Armean din Asolo, în provincia Treviso (Italia).

Azad crep

Azad pe ghețarul Parrot de pe Muntele Ararat

Prima parte a DVD-ului este dedicată vieții pe care Azad o petrece periodic pe Ararat. Se pot vedea ruinele orașului Beyazit, unde locuiau 3000 de familii de armeni, oraș distrus și de către soldații ruși pentru a nu lăsa piatră pe piatră în mâinile turcilor.

Acum, păstorii nu sunt doar kurzi, ci și armeni „kurdizați” persoane descendente din acei locuitori, care au fost islamizați cu forța.

Roberto Tiso, coleg de expediții, care cu Azad, a avut curajul de a coborî în ghețari în căutarea unor bucăți din arcă.

Azad și Roberto au degresat ravenele și ghețarii și au găsit bucăți de lemn, dintre care una, fixată în gheață, prezenta o clară lucrare umană. A se lua în considerare faptul că acest tip de lemn de rășinos cum ar fi oleandrul, stejarul și cedrul din care arca a fost construită, nu se găsesc în zona Araratului, ci la sute de kilometri distanță. Din analizele obiectele din lemn extrase în 1955 și în 1969 de către un grup de cercetători franco- americani lemnul s-a dovedit a fi de stejar pedunculat căptușit cu bitum.

Ararat_Ceverimiè2

Se pot vedea, în mod evident, păstorii, viața lor, îndrăznesc să spun patriarhală, prepararea produselor alimentare, cum ar fi „lavaş-ul”, pâinea subțire moale, aliment de bază împreună cu orezul și, uneori, carnea de capră, sacrificată la sosirea unui străin. De asemenea, putem întrezări oile mari, cu cozi lungi, atât de importante pentru economia acestor triburi.

Încălzirea se face cu bălegar, dușmanii omului sunt mulți, de la bandiții kurzi – care, uneori, răpesc puținii occidentali care se aventurează în acele părți -, la lupi, leoparzi, de altfel nu chiar foarte numeroși pe Ararat, împotriva cărora se luptă câinii păstorilor – de multe ori mai mari decât ei -, și urșii. În fața acestora, odată, un membru al expediției a avut o întâlnire cu rezultat pozitiv, har Domnului. Vântul e schimbător, biciuiește, deseori se abat fulgere cu grindină. Deseori sunt evocate locuri ca și cele pe care se află biserica Surp Hakob, în Cheile Ahora, distrusă de o explozie în 1840, sau cele pe care se aflau vechile biserici distruse de turci.

Dar Azad nu a lucrat singur. Partea tehnică a filmului a fost făcută de către Roberto Soramae, un regizor din Valle Zoldana, în provincia Belluno (Italia).

Înainte de Genocid, pelerinajele la arcă au fost frecvente și au fost chiar păstorii armeni care îi însoțeau pe credincioși pentru a vedea rămășitele corabiei antice, situate pe o stâncă întunecată la aproximativ 4000 m altitudine.

Chiar și în timpul țarului Nicolae al II-lea, ultimul țar masacrat de leniniști, după ce a primit un raport de observare al unui pilot rus, a fost organizată cea mai numeroasă și științifică expediție la arcă, așa cum se poate observa în cea de a doua parte a documentarului. Expediția, formată din soldați, alpiniști experți, fotografi, oameni de știință și nobili din Rusia țaristă, a fost un succes în pofida pierderii multor oameni din cauza avalanșelor și al frigului. Au fost luate măsuri, făcute fotografii, extrase probe din lemn etc. Cu revoluția sovietică, însă, materialul a fost confiscat. Cu genocidul care i-a exterminat pe armeni sau i-a forțat să fugă, lucrurile s-au schimbat. Păstorii armeni din Caucaz au fost înlocuiți de kurzi. Unii dintre ei sunt de origine armeană.

Cu moartea  păstorilor armeni de pe Ararat s-a pierdut memoria transmisă de-a lungul secolelor legată de Arca lui Noe.
Recent, soția lui Robert după o călătorie plină de aventuri în Rusia, a fost în măsură să găsească în regiunea Volgograd pe Galina Batov nepoata lui Fedor Frolovich Batov. Fedor a participat la expediția  Țarului din 1916, care nu doar a văzut arca, dar a și comparat-o cu ceea ce este descris în Biblie. “Puteți citi întreaga istorie pe site-ul  www.noahsark.it

În „anexă” avem un interviu cu profesoara Antonia Arslan în care, printre altele, se subliniază faptul că simbolul Armeniei, aparținând străinului, nu poate fi decât simbolul unei răni adânci. Pe de altă parte, autoarea volumului „Masseria delle Allodole”,( Ferma ciocârliilor) subliniază faptul că, pe de o parte, guvernul turc demonstrează o rigiditate, pe de altă parte, „intelighenția” turcească se deschide formulându-și întrebări, și constatând că adevărul are alte rădăcini decât cele turcești (armene, greci, siriene, etc.) și astfel opunându-se ideii de „rasă” pură turcească.

Ararat 191106 005

Roberto Tiso, Antonia Arslan si Azad
(foto Roberto Tiso)

Abatele general al Ordinului Mechitarist Pr. Elia Kilaghbian, amintește pe scurt sosirea fondatorului, slujitorul lui Dumnezeu Mechitar din Sevastia în ziua Nașterii Mariei. Călugărul subliniază că aniversarea genocidului trebuie să fie privită ca o amintire, dar și ca o răzbunare, o ridicare spirituală a unui popor care a pierdut mult, pentru a continua să trăiască în pace în lume ca atare.

Sfântul Lazăr are și a avut propriul său rol, deoarece majoritatea armenilor trăiește în diaspora.

DVD-ul se termină cu un cântec „Masis” compus de Erica Boschiero, melodii și cântece de fundal compuse de maestrul Mauro Martello, Haroutiun Keucheyan și Luca Lotto, directorul corului „Monti del Sole”.

Trebuie să fim recunoscători pentru această activitate lui Azad, Roberto Tiso și altor persoane care au călătorit departe pentru a căuta Arca lui Noe, dar și pentru a întâlni persoane și peisaje sacre.

 

Giuseppe Munarini

Padova

 

 

  •  
  •