Eduard Antonian

ARARAT ACUM 90 DE ANI –DECEMBRIE 1927

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page

Luna decembrie venea cu o veste tristă pentru armenii din România. Cel căruia noi, armenii astăzi îi datorăm existent pe pământ românesc, marele om de stat, primul-ministru Ion I.C. Brătianu trecuse în neființă răpus de o moarte fulgerătoare. El a fost cel care a dispus ca armenii refugiați în urma genocidului din 1915 să fie primiți legal în România cu un statut special. Întreaga comunitate armeană era în doliu: “Cu ocazia morții marelui Român I.I.C. Brătianu, PSS Episcopul Husig Zohrabian, șeful eparhiei, și Uniunea Armenilor din România au trimis telegrame de condoleanțe doamnei Eliza Brătianu și domnului prim-ministru Vintilă Brătianu. Duminică la biserica armeană din capitală s-a oficiat un serviciu solemn pentru odihna marelui dispărut. Au asistat elevii și elevele școalei armene cu institutorii lor, epitropii bisericii, membrii Uniunea Armene din România și un mare număr de credincioși. PSS Episcopul Husig a schițat în termini elocuenți și mișcători viața și opera grandioasă, precum și ce datorăm noi armenii marelui dispărut producând o profundă impresiune asupra asistenței.”

În acei ani, armenii de atunci aveau și ei Catolicosul lor erou așa cum noi cei de astăzi îl avem pe Vasken I. Este vorba despre Catolicosul Khrimian Hairig. Așadar, la București “Comitetul Bibliotecii Centrale Armene din București cu ocazia împlinirii a 20 de ani de la moartea Catolicosului Khrimian a organizat două șezători consacrate memoriei prelatului pe care armenii îl numeau – tăticul. PS Episcopul Husig, care a fost șeful cancelariei lui Khrimian a înfățișat mult viața intima și ultimile momente ale Catolicosului. Cuvântarea aceasta mai mult anecdotică și emoționantă a fost ascultată cu mult interes de auditoriu. PSS a mai vorbit despre audiența lui Khrimian la Țarul Nicolae al II-lea și fastul împrătesc cu care a fost primit șeful bisericii armene la Palatul de la Peterhof. De asemenea a insitat asupra rezistenței dârze pe care Khrimian a opus-o în 1895 confiscării bunurilor bisericești armenești de către Țar, bunuri cari au fost înapoiate după lupte sângeroase, țarul socotind că înfrângerea de la Port-Arthur din 1905 se datorește blestemelor armenilor și urâtei fapte a jefuirii bisericilor armenești.” Iată și un eveniment de neratat pentru bunicii nostril: “În seara de 27 ianuarie 1928 se va da în saloanele Cercului Militar din capitală Balul Oriental Anul în beneficiul elevilor săraci ai Școalei comunității armene din capitală și al orfanilor foști elevi ai Orfelinatului Armean de la Strunga, aflători acum în București. Se prevede o afluență tot atât de mare ca și în anii trecuți.” Ca fapt divers: “La otelul Kiriazi din capitală a încetat subit din viață în ziua de 16 decembre Krikor Simonian, comerciant din Silistra”. Dumnezeul să îl ierte!

A mai trecut un an cu bune cu rele, am mai învățat câte ceva, am mai suferit, ne-am mai bucurat, am mai luat aminte de la înaintașii nostri, deși poate năravurile noastre, ale armenilor nu s-au schimbat, cert este un singur lucru. Existăm și vom continua să existăm atâta timp cât conștiința noastră mai mult sau mai puțin armenească ne înseamnă să facem ceva pentru identitatea armenească pe pământ românesc. Ne recitim la anul. La Mulți Ani! Șnorhavor Nor Dari iev Surp Dzănunt!

 

Eduard  ANTONIAN

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *