Eduard Antonian

ARARAT – ACUM 85 DE ANI

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

ararat

            Începând cu acest număr ne propunem să vă prezentăm Comunitatea armeană din România așa cum a fost acum 85 de ani. Cu bune și cu rele, cu membrii ei, personalități sau simpli armeni. Cu evenimentr culturale sau chiar cu procese în instanță. Pe scurt “cu și despre armenii” din România, din atât de mult idealizata perioadă interbelică. În acest sens vom trece în revistă, în fiecare număr, lună de lună, Ararat-ul anului 1928. Nu în ultimul rând această rubrică se vrea și un mic omagiu adus lui Vartan Mestugean și A.Bogdan Căuș, cei fără de care revista Ararat nu ar fi putut să se nască și să renască. (E.A.)

În numărul din ianuarie 1928, primele două pagini ale Ararat-ului erau dedicate unor articole în serial. Primul, despre istoria bisericii armene în veacul al VI-lea semnat de Episcopul Husig Zograbian, iar celălalt despre miniatura armeană scris de eruditul H. Dj. Siruni. Articolele reaminteau cititorilor despre vastul patrimoniu armenesc spiritual și cultural. Lângă o poveste populară armenească (“Leneșa”) este postat un ferpar dedicat Căpitanului Ardașes Unanian căzut pentru Patrie în Marele Război pe frontul dobrogean. O importantă știre ne comunică în continuare cum Guvernul României, răspunzând Apelului Societății Națiunilor a contribuit cu suma de 1000 de lire sterline la fondul pentru repatrierea refugiaților de la Genocid în RSS Armeană. Rănile nici măcar nu erau pe cale de a fi vindecate.

Revenind la “chestiunile interne” la București se ținea procesul intentat de catre Obștea Armeană din Chișinău numitului Grossman, latifundiar, pentru recuperarea unor terenuri în timp ce redactorii Ararat-ului ne informează că tot la București s-a inaugurat noul sediu al Uniunii Armene de Cultură Fizică din București. Sediul se afla la subsolul clădirii Școlii (Sala de Sport de astăzi de la Uniune) și a fost pusă la dispoziție de către Epitropie pe un termen de trei ani. A participat Episcopul Husig și Președintele UAR Gr. Trancu-Iași care, la un ceai oferit celor prezenți au mulțumit Uniunii de Cultură Fizică pentru “frumoasa operă inteprinsă de a îndruma tineretul pe căile cele sănătoase ale vieții”. În același timp în revistă, Epitropia Bisericii Armene bucureștene publica bugetul său pe anul 1928 cu un total de 1.011.670 lei.

Printre alte știri de interes general din România și din Diaspora, cununii religioase, ferpare și publicitate, un anunt ne-a atras în mod deosebit atenția: “Doamna Varujan care se afla la New York a oferit Bibliotecii Centrale Armene din București, operele defunctului ei soț, poetul Daniel Varujan, macelarit in timpul Razboiului.” Din păcate nu se specifică dacă este vorba de manuscrise sau au fost donate doar volume tipărite . Chiar și așa, este foarte interesant..opera lui Daniel Varujan la Biblioteca noastră…

Nu în ultimul rând cititorii Ararat-ului din 1928 sut rugați sa ia la cunoștiință ca Fabrica de Covoare si reparațiuni din Arad a lui Misac Pasodian s-a mutat la Temișoara în str. Joffre No.1!

 

EDUARD ANTONIAN

 

  •  
  •  

2 Responses to ARARAT – ACUM 85 DE ANI