Eduard Antonian

ARARAT ACUM 85 DE ANI OCTOMBRIE 1928

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

 

Toamna își intrase în drepturi în octombrie, dar comunitatea noastră interbelică nu părea nici pe departe că s-ar fi bucurat de roadele ei sau de pacea ce ar fi trebuit conferită de acest anotimp. Din potrivă, am putea spune, răsfoind Ararat-ul.

Chiar în prima pagină, sub formă de editorial distinsul fost ministru Grigore Trancu-Iași (fost președinte al Uniunii Armenilor) tună și fulgeră exprimându-și “sentimentele patriotice” într-un mod ce nu-l prea caracteriza. Întrebându-se retoric în editorial “De ce se predică ungurește în biserica armeană din Gherla?” domnia sa părea profund revoltat, povestind cum: “În mod ostentativ în mijlocul predicei însoțit de prieteni am părăsit cu durere biserica. Poporul român prin jertfele lui a salvat de supt apăsarea maghiară naționalitățile oprimate dându-le drepturi și o viață mai bună. Era coborârea de pe cruce a celor oprimați. Tocmai în biserica unde acest simbol e permanentizat prin opera lui Rubens, tocmai acolo salvatorii sunt jigniți în loc să li se arate sentimentul recunoștinței. Faceți predica în românește! Dacă nu e posibil faceți în armenește, în latină, în englezește, în oricare altă limbă. Supărați țara în care trăiți, supărați pe Dumnezeu!” Trecuseră totuși 10 ani de la terminarea marelui război însă chiar și unele spirite luminate nu putea înțelege toleranța, deși propriul lor popor nu s-a putut bucura de ea. Nici măcar scuza cu “așa erau vremurile” nu mai este viabilă.

Între timp la București Părintele Ignat Kilimlian a donat Bibliotecii Armene un Geașoț, culegere de texte religioase copiat de scribul Filip și miniaturat, datat din anul 1667. “Comitetul Bibliotecii prezintă expresiunea celor mai vii mulțumiri Părintelui Kilimlian.” Iar H. Frenkian își făcea în continuarea datoria de binefăcător și filantrop, indiferent la micile pseudo drame armenești donând 5000 lei pentru restaurarea Bisericii Armene din Pitești.

Însă cea mai fenomenală știre sosește tot din capitală: “A venit la București Ieromonahul Kricor Ingigian. S.S. înzestrat cu o sensibilitate fenomenală este în stare să indice umblând pe pământ conductele de apă subterane. Experiența ce a făcut-o în curtea Bisericii Armene din București a reuși pe deplin. A fost dus de o Societate și în regiunile petrolifere spre a vedea dacă s-ar putea constata zăcămintele de petrol. De astă dată însă experiența n-a prea reușit, Ieromonahul declarând că în subsol sunt confuziuni care nu-i permit să dea indicații precise asupra zăcămintelor de petrol.”

Comunitatea noastră a ratat astfel încă o oportunitate de sporire a veniturilor sale. Păcat…

 

EDUARD ANTONIAN

  •  
  •