Eduard Antonian

ARARAT ACUM 85 DE ANI. NOIEMBRIE 1928

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

 

Friguroasa toamnă plină de nevoi a armenilor din România nu părea defel să-şi găsească ecoul în paginile din Ararat în noiembrie 1928. Sau poate era doar o strategie de a muta negrele gânduri către normalitate.

Astfel în prima pagină a revistei noastre se continua serialul „Istoria Bisericii Armene” semnat de către IPS Arhiepiscopul Husik Zohrabian. Scris pe înţelesul tuturor, mobilizator prin excelenţă, acest serial, după ce l-am parcurs cu atenţie, m-a făcut să conştientizez încă o dată ritmul ciclic al istoriei şi mi-am amintit cum în anii ’90 distinsul nostru păstor Hairsurp Arhm. dr. Zareh Baronian a realizat un serial identic în paginile revistelor noastre Ararat  şi Nor Ghiank. Au existat şi există oameni cărora chiar le-a păsat de comunitatea noastră. În continuare pentru liniştea spiritelor probabil baronul Mestugean a introdus o nuvelă a lui Şirvanzade (pentru care se pare că redactorul-şef avea o adevărată slăbiciune) intitulată „Marciana”. Nimic relevant. Mai suntem informaţi de asemenea cum celebrul Ruben Kemancistul a primit o sumedenie de diplome onorifice şi titluri de prin toate oraşele româneşti (chiar şi de la Şcoala Profesională de Fete din Dumbrăveni!). Personal credem că mult mai bine i-ar fi prins bietului artist refugiat ceva parale. Între timp la Bucureşti s-a sărbătorit „Ziua Culturii Armene” la Biblioteca Dudian „sub Preşedinţia PSS Arhiepiscop Husik, unde au luat cuvântul dnii. Siruni, Bodurian şi alţii. Au contribuit şi Societatea Erivan cu Fanfara şi Societatea Raffi cu orchestra.” Veştile bune din sânul comunităţii armene nu conteneau să ne uimească. Astfel cu justificată mândrie specifică epocii aflăm că „lucrările pentru repararea zidului din faţă a Cimitirului Armenesc din Bucureşti s-au terminat. Faţada cimitirului nu mai are aspectul desolat de mai înainte. Lucrările au costat circa 70 mii lei.”

În ceea ce priveşte Şcoala Armeană în noiembrie 1928 aflam că în Bucureşti existau 270 de elevi care frecventau cursurile, iar Epitropia Bisericii Armene din capitală „a avansat Comitetului Şcolar 50 mii lei pentru nevoile bugetare”. Nu în ultimul rând conaţionalii noştri primesc informaţii de o mare valoare în Ararat despre viaţa personală a distinsului avocat Corneliu Grigorian (probabil o personalitate foarte importantă în comunitatea armeană în 1928 din moment ce Ararat-ul insistă să ne informeze). Aflăm astfel că „domnia sa nu a putut rezista tentaţiei şi s-a îmbarcat împreună cu doamna Grigorian pentru New York. Timpul a fost admirabil astfel încât domnul Grigorian a putut vizita New York-ul, Filadelfia şi alte localităţi minunate din SUA”.

Oameni, amintiri, vremuri, revelaţii şi toamnă târzie în comunitatea armeană din România în noiembrie în 1928.

 

EDUARD ANTONIAN    

  •  
  •