Eduard Antonian

ARARAT – ACUM 85 DE ANI (Februarie 1928)

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

Comunitatea armeană din România părea că începe să-și revină după traumele suferite în război, iar bieții refugiați din Genocid, începeau încet să-și retrăiască viețile. Ararat-ul vremii ne deslușește și cum aceste destine treceau prin lume.

Directorul revistei, V. Mestugean semnează un editorial elogios despre însemnătatea Micii Uniri de la 24 ianuarie, probabil pentru a-i familiariza pe armenii refugiați cu istoria noii lor Patrii. În pagina 3 continuă să fie publicate ferparele eroilor armeni din România căzuți în război. În acest nr. apare sublocotenentul Ion Măgărdici căzut pe front la Toplița. Fotografia este tulburăroare, a fost aproape un copil, cu ochii imenși, îmbrăcat în uniformă. Avea doar 21 de ani. La Roman comunitatea armeană era în doliu. Trecuse în neființă părintele Leon Papazian, sufletul comunității. Înmormântarea este descrisă ca un eveniment grandios, dar trist ca împrejurare, la care au participat somitățile vremii de la Buiucliu, la Goilav sau Simionovici. În pagina dedicată diasporei, un trimis special (sau corespondent) al Ararat-ului la Paris, (numele său nu este specificat) a trimis un reportaj de la funerariile Generalului Andranic în cimitirul Pere Lachaise. Duminică 29 ianuarie, orele 10 toți armenii din Paris venise să aducă un ultim salut corpului neînsuflețit al Generalului.

Revenind la comunitatea noastră, Zenon, corespondentul Ararat de la Silistra este entuziasmat de marele bal al comunității armene în folosul școlii din localitate. Beneficiul net a fost de zece mii lei. S-a petrecut și s-a dansat într-o atmosferă veselă și plăcută până dimineața. Alt bal (altă distracție!), de data aceasta în capitală a avut loc la 28 ianuarie la Cercul Militar. A fost Balul Oriental în beneficiul orfanilor de la Genocid. S-au strâns 300 mii lei. Ar trebui menționat că un abonament anual la Ararat costa 500 lei. România trecea printr-o perioadă de profunde reforme sociale. Apăreau și vești îngrijorătoare pentru armenii noi veniți după Genocid și Ararat-ul încerca să le îndulcească pilula. În urma faptului că Supușenia Armeană nu există în România, toți copiii de refugiați armeni născuți în România vor fi luați în armată îndată ce vor fi atins vârsta de a fi recrutați. E un mare bine și o mare onoare pentru fiii de refugiați să servească sub drapelul României căci își vor face o sfântă datorie.

Printre alte știri din comunitatea mai aflăm că dl. Tomasian a oferit dlui. Agopian din Constanța un abonament pe un an la Ararat. Este un obiceiu american pe care dl. Tomasian caută să-l introducă și la noi. Să sperăm că va prinde!

Și câteodată disperarea îi lovea pe bieții armeni refugiați, rămânând în urma lor, poate, doar o știre tristă și seacă în Ararat-ul vremii. Agop Agemian, comerciant de pielării din București și-a pus capăt zilelelor cu un foc de revolver tras în inimă. Cauza actului disperat a fost jena financiară în care defunctul se afla de câtva timp.

 

EDUARD ANTONIAN

 

  •  
  •