Eduard Antonian

ARARAT ACUM 85 DE ANI DECEMBRIE 1928

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

 

 

Iarnă…iarnă grea peste comunitatea armeană din România, într-un an care părea că nu se mai sfârşeşte. Mulţi dintre conaţionalii noştri o duceau bine, alţii nu aveau nici măcar lemne de foc. Cât despre revista noastră, Redactorul Şef  Mestugean încerca cât de cât sa îndulcească pilula. Nu insistăm asupra paginilor de gardă ale revistei, împănate cu nuvele şi povestioare gen Dreptatea pierdută de V. Papazian sau Paşaua cu 40 de femei de M. Ceraz. Nici măcar asupra excelentului studiu al lui Fr. Macler – Armenii din Galiţia.Altele erau priorităţile comunităţii iar bietul Mestugean încerca să poleiască informaţiile într-o vreme în care umanitatea nici măcar nu îşi putea imagina accesul facil la ştiri.

Astfel, la ştirile culturale aflăm ca eruditul H.Dj. Siruni, indiferent la vicisitudinile vremii si vremurilor îşi vedea de predestinarea sa căci fusese Însărcinat să viziteze oraşele Iaşi, Botoşani, Suceava, Fălticeni, Gura Humorului, Cernauţi şi Hotin să cerceteze cărţile şi manuscrisele vechi armeneşti ce eventual s-ar găsi în arhivele comunităţilordin zisele comunităţi şi din familii. Nădăjduim că misiunea sa va fi încoronată de deplin succes şi că Biblioteca se va îmbogăţi şi mai mult de pe urma acestor cercetări. Din păcate, astăzi noi nu mai putem cunoaşte rezultatul acestei nobile misiuni…

În răstimp, la Chişinău, din lipsă de fonduri Şcoala Comunităţii se află intr-un hal fără de hal ! În întreaga şcoală nu se mai află decât 8 elevi dintre cari unul de doar 4 anişori. La Giurgiu, aceasi situaţie – Şcoala armeană s-a închis şi din cauza unor intrigi meschine de partid nu numai din lipsă de fonduri. Se pare ca Baronii locali dictau şi pe atunci legea. Şi ca să ne sublinieze încă o dată patriotismul armenilor, buni cetăţeni români, Ararat ne informează că De 1 Decembrie, de Unirea cu Transilvania, la Biserica Armeană din Capitală s-a celebrat un Tedeum solemn în prezenţa PSS Arh. Zohrabian. La şcoala comunităţii li s-a explicat elevilor însemnătatea acestei zile mari !

            2013 – Deocamdată ne oprim aici. Am încercat pe parcursul acestui serial, în acest an, doar să facem o paralelă, o punte între vremuri, între cei 85 de ani ce au trecut, reflectaţi în paginile revistei noastre Ararat. Am încercat să vă arătăm ce a fost atunci, cum trăiam noi, armenii.Cu micile drame sau bucurii ale bunicilor noştri, cu fapte mari, cu realizări culturale ce dăinuie încă şi chiar cu micile meschinării inerente comunităţii. Ce a rămas astăzi, ştim cu toţii…Vom reveni anul viitor cu un serial asemănător. E datoria noastră să ne amintim…

Până atunci, La Mulţi Ani !

Şad Darineru Iev Surp Dzănunt !

 

EDUARD ANTONIAN

  •  
  •