Eduard Antonian

ARARAT ACUM 75 DE ANI – SEPTEMBRIE 1939

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

 

 

Deja toamna își intrase în drepturi dar parcă singurul care băga de seamă această stare de fapt era Mestugean și a sa revistă Ararat. Poate și de aceea numărul de față debutează cu o poezie pe cât de puerilă pe atât de sensibilă și sugestivă „Toamnă rece, multe frunze” semnată de D. Demirgean. Dincolo de serialele publicate, anume “Închisoarea din Ayaș” al doctorului Nacașian și “Amintiri din Rusia” semnat de Mestugean, în revista Araratpare că se face un fel de bilanț al verii ce abia se încheiase. Abundă reportajele și știrile. După ce aflăm că în rubrica “Fapte bune” că “dl. Bogos Caracașian, comerciant din Negru Vodă, Constanța, a împărțit bătrânelor din azilul Ana Melic mai multe cutii cu zahăr, macaroane și fidea” ne deplasăm împreună cu corul Komitas la Vălenii de Munte, unde: „un grup de armeni, împreună cu Corul au făcut obicinuita excursie anuală la Văleni, ca un omagiu adus marelui cărturar Prof. N. Iorga. D. Av. Ard. Tomasian a rostit cuvântarea de deschidere exprimând mulțumiri țării ospitaliere și dlui. Prof. Iorga pentru solicitudinea ce o are pentru armeni. Armenii au oferit ca amintire domnului Prof. Iorga, Cronica lui Eusebiu, o carte istorică rară. Seara s-a luat masa la cantină iar apoi s-a dat concertul corului Komitas în sala Universității Populare, plină până la refuz. Tenorul Sakâzlian a contribuit la strălucirea serbării cu bucăți armenești și românești. A interesat pe spectatori și dansurile populare armenești, executate de un grup de tinere fete din București, îmbrăcate în portul național armenesc. S-a jucat și Banul Mărăcine, în aceleași costume. La concert a asistat și d. Prof. Iorga cu doamna, dând semnalul aplauzelor”. Sfârșitul excursiei a fost însă și mai frumos: “ Excursioniștii s-au înapoiat cu bine noaptea târziu în București, oprindu-se în curtea bisericii, de unde dșoarele coriste și dansatoare au fost conduse în automobilele cu însoțitor pe la casele lor.” Adică nu cumva, Doamne ferește, să se întâmple vreun incident neplăcut tocmai la final! Totul a fost consemnat de Iașa B.

Celălat amplu reportaj este dedicat Pelerinajului de la Hacigadar ce abia se încheiase. La fel de plastic ilustrat cu fraze simple dar sentimentale, articolul ne relatează cum: “Membrii corului Komitas au fost conduși mai întâi la biserica Sf. Cruce din Suceava, unde s-au închinat, după care au vizitat orașul. Ei au rămas încântați de localul orfelinatului armean Matilda și Cristea Hagi, care se prezintă în condițiunile arhitectonice cele mai fericite.”

Urmează desigur descrierea întregului ritual al slujbelor de la Hacigadar, presărat cu pauzele de rigoare, când, de exemplu:”Coriștii noștri s-au întors în oraș, unde d. A. Ghiragosian le-a oferit înghețată, dulcețuri și cafele.” În final “Corul a pornit la drum spre București, ducând cu sine cele mai plăcute impresii de la acest pelerinaj. Vorba dlui Melidon – Nu adio ci la revedere.” Semnează sugestiv reportajul – Hagibaba

Mai trecuse o vară peste comunitatea armeană din România.

EDUARD ANTONIAN

  •  
  •