Eduard Antonian

ARARAT ACUM 75 DE ANI – NOIEMBRIE-DECEMBRIE 1941

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

poza-ararat-41

Deja in Noiembrie 1941 bantuia o iarna crunta care impreuna cu razboiul faceau ravagii de nedescris. Lumea suferea de frig si foame si parca nici propaganda nu mai facea fata pentru a ridica moralul. Revista noastra insa nu se abatea de la regula impusa de Statul Roman. Armata Romana cucerise Odessa iar presa din Tara considera aceasta drept o mare victorie si un cadou pentru Suveran, MS Regele Mihai I. Ce aparea in Ararat: „Azi, lumea toata rasuna de ecourile marii victorii romanesti. Intreaga omenire simte o profunda admiratie fata de virtutile pretioase ale ostasului roman care lupta nu numai pentru reintregirea tarii sale dar si pentru Cruce si Credinta impotriva acelora cari si-au batut joc de cele sfinte si au afundat o lume intreaga in haosul paganismului bolsevic.” Imediat, in pagina urmatoare, Baronul Mestugean ne informeaza intr-o scurta nota ca: „Generalul Guderian este pretutindeni. Parintele Armatei Germane un General de otel a devenit o figura emblematica. Pe toate teatrele de razboi iar acum si in rasarit temuta si admirata litera G de pe mii de tancuri este inconjurata de un nimb niepieritor…” Insa urmau si vestile tragice din comunitatea noastra….”Intre cei cazuti cu glorie este si Prof. Ion G.Garabetian de la Liceul M.Kogalniceanu din Vaslui. A cazut la 29 de ani ca un erou cu fata la inamic. A mai cazut tanarul Abraham Bedrosian din Bucuresti iar la Odesa, Traian Ghiragosian ce provenea dintr-o familie originara din Sabin Karahisar patria Generalului Andranic. Iata si o stire ce astazi pare inedita: „ Dl. Kr.Zambaccian Presedintele Uniunii Armenilor din Romania inca din primele zile a luat parte activa la Razboi in calitate de Capitan de Cavalerie. A fost ingrijit de o rana capatata, nu grava si aflam ca este pe deplin vindecat. Dl. Zambaccian a sosit in Bucuresti in virtutea unui concediu de 1 luna.”

      Luna Decembrie debuteaza cu un nou val de frig si suferinta. In pagina 2 din nou ferpare. „Cazuti pe Campul de Onoare – Dr. Sarchis Gr.Gaina, Agop Nisanian, Andranic Kricorian, Dicran Bedrosian, Agop Avakian si Ghiragos Bedrosian. S-a celebrat la Biserica Armeana din Capitala un parastas solemn pentru sufletele eroilor ostasi cazuti la datorie.”  Comunitatea Armeana din Bucuresti in pofida razboiului nu lancezea. Prin eforturile unor mari oameni (de care am avea nevoie mai ales astazi) patrimoniul cultural armenesc sporea (nu disparea!). „Dl.Hovsep Dudian, cunoscutul comerciant s-a oferit sa construiasca pe locul vechei scoale din curtea bisericii din Bucuresti grav avarita de cutremurul din anul trecut, un nou local cu etaj ce va deveni Biblioteca Centrala Armeana. Fapta Dlui. Duduan vorbeste de la sine.In sfarsit, cea mai imbucuratoare veste a lunii Decembrie 1941: „PSS Arhiepiscopul Husik care de cateva zile se afla la Spitalul Diaconeselor din cauza unei rani la picior provenita din cauza calcarei peste un cui ruginit, fiind vindecat s-a inapoiat la resedinta sa.”

Se mai sfarsea un an…plin de suferinta pentru armenii din Romania. Nimeni nu banuia ca anul ce va urma va fi si mai crunt…Noi in schimb vom continua sa va povestim si in 2017 despre inaintasii nostri din Romania, despre suferintele si bucuriile lor. Sa speram ca vom lua aminte…La multi ani, Shad Darineru !

EDUARD ANTONIAN

  •  
  •