Eduard Antonian

ARARAT ACUM 75 DE ANI – MAI 1940

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

11229912_751533611612382_4713243987181427503_n

Sosise în sfârşit şi primăvara prin ţinuturile noastre. Deşi erau vremuri grele, război, Romania nu părea afectată, armenii de aici parca renăscuseră. Sau poate nu era decat o părere inşelătoare. Trecuseră şi Sfintele sărbatori Pascale iar Revista Ararat se afla din nou în euforie. De data aceasta cu ocazia Zilei de 10 Mai, doar era ziua Regelui şi armenii trebuiau şi ei cumva să-şi arate loialitatea. Direct de pe prima pagină: “Inimile tuturor românilor dar şi ale armenilor dela Tisa pâna la Mare şi ale celor de peste hotare bat în această zi cu putere şi se îndreaptă pline de mândrie către trecut către regii glorioşi către sfetnicii lor întelepţi şi ostaşii viteji (n.n – într-adevăr, întelepţi sfetnici şi viteji ostaşi mai ales peste o lună in iunie 1940 când Basarabia şi Bucovina au fost pierdute către ruşi făra ca măcar armata română să fi tras un singur foc de armă). Ţara întreagă însufleţită de cele mai înălţătoare sinţăminte strigă astăzi într-un glas – Trăiasca Regele Carol II ! Trăiasca România! Trăiasca Armata Romana vitează si invincibilă! “

Sosea în sfârşit şi prima veste bună primăverii din 1940. Cultul armean, Biserica Armeană din România în sfârşit primea subvenţii de la stat. Au contribuit pâna la sacrificiu pentru această cauza mai ales Arhiepiscopul Husik Zohrabian dar şi Patriarhul României Nicodim. Iată ce scria acesta din urmă printre altele Ministrului Finanţelor din acea vreme: “Din partea noastră recomandam bunăvoinţei Domniei Voastre această cerere spre a fi satisfacută nu numai pentru faptul că este un cult recunoscut şi că deci are drept a fi subvenţionat întocmai ca şi celelalte creştine şi necreştine dar şi pentru faptul că acest cult este mult mai aproape de cultul nostru orthodox, iar armenii atât de prigoniţi în ţara lor de origină sunt mult mai buni cetăţeni ai Statului Român decât alţi membri ai altor secte şi culte ce primesc subvenţii de la acest Stat ! ”

Între timp, întreaga suflare armenească din Transilvania se afla în doliu. “A repausat întru Domnul în varsta de 76 de ani Arhiepiscopul Majlath sub jurisdicţiunea căruia se afla cultul Armeano Catolic din Transilvania. Răposatul avea mari simpatii pentru poporul armean. În semn de doliu s-au tras clopotele la toate bisericile armeano catolice şi s-au celebrat parastase pentru odihna sufletului înaltului prelat.”

În sfârşit, un mic articol într-un colţ al revistei ne-a atras mai cu seamă atenţia. Este vorba despre Arşac Bogdan Căuş, unul dintre mentorii noştri cel căruia în primul rând îi datorăm reapariţia Revistei Ararat, seria noua din 1990 dar şi Dictionarul Figurilor de Armeni din România (un instrument indispensabil de lucru pentru noi). “Primăvara în Viaţă- Sub acest titlu, tânărul poet Bogdan Căuş (A.Bogossian) a dat la lumină un volumaş de gingaşe poeme scrise în momente de inspiraţiune privind desigur apele albastre si jucăuşe ale Mării. Lucrarea aparută la Editura Talazul a găsit pretutindeni o simpatică primire. Iată o mostră :

”Şi îmi vor cerceta chiar casa, în căutarea Muzei ascunsă

Steaua de foc din mine smulsă. Eu n-am cerut nimănui un sfat

Mi-am zis, sunt tânăr, sunt efeb şi nu-i frumos ca să ma întreb. Mă mulţumesc ca să închid în tom

Parte din viaţa-mi ce-a apus. Şi cred că duc Celui de Sus jertfa promisă de un Atom.”

Nici nu bănuia atunci bietul Bogdan Căuş că puţini ani mai târziu, Securitatea noului regim comunist chiar îi vor cauta la propriu casa, şi nu pentru a-i gasi Muza ascunsă…

EDUARD ANTONIAN

  •  
  •