Eduard Antonian

ARARAT ACUM 75 DE ANI – IULIE 1940

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

11873527_876207205793149_2913647307257342544_n

Nimeni şi nimic nu parea sa tulbure viaţa comunităţii armene din România. Parcă nici războiul mondial nu cuteza să se amestece în problemele interne. Se împlineau însă 10 ani de la “Marea Restauraţie” a Regelui Carol II. Cu vexatilitatea bine cunoscută si poate “genetică” a armenilor, primele două pagini din Revista noastră aduc un bulversant omagiu Regelui. Incepând cu Arhiepiscopul Husik Zohrabian care la 8 Iulie 1940 îi scria Majestaţii Sale: “Cu ocazia acestei zile istorice care a marcat o eră nouă de fericire şi glorie pentru România, depun la picioarele Tronului Majestăţii Voastre în numele armenilor din România omagiile cele mai respectuase de neţărmurit devotament. Trăiţi Majestate, Trăiasca România !” Raspunsul Majestăţii sale nu a întarziat şi a fost publicat imediat în Ararat, demn de a fi menţionat aici. Şi anume: “Mulţumesc Eparhiei Armene din România pentru urari şi omagiile devotate. Sănatate. Carol R.”

Între timp, în Transilvania era numit noul Şef, Prelat al cultului armeano catolic din România în persoana  SS Zoltan Lengyel care la 30 Iunie îşi depusese legiuitul jurământ în Catedrala din Gherla în prezenţa Şefului său direct, Andreea Cassulo, Nunţiul Papal din România şi a lui. V. Ciobanu, Ministrul Cultelor din România. Aflăm din Ararat şi despre autobiografia sa : “Sunt născut în 1908 în Gheorgheni Ciuc. Tatăl meu era comerciant şi a murit de timpuriu…din 1926 am studiat la Seminarul de la Alba Iulia.În 1930 am plecat să studiez la Mânastirea Părinţilor Mechitarişti de la Viena unde m-am iniţiat în ritul armean. Am fost apoi hirotonit preot la Gherla de către Episcopul de Lemberg.Am fost preot paroh la Biserica Solomon şi Administrator al bunurilor bisericeşti. Iată, astazi sunt Şef Apostolic al tuturor bisericilor armeano catolice din Romania în locul Pr. Gokian cu bunavoinţa Sfântului Scaun şi a Guvernului Român.”

La Bucureşti intervenise o situaţie “interesantă”. Uniunea Armenilor din România intrase în insolvenţă şi nu mai putea ajuta pe sărmanii armeni. Publicăm şi noi o scrisoare adresată de către Preşedintele UAR,  K.H.Zambaccian către IPS Arhiepiscopul Husik. Concluziile sunt la latitudinea fiecăruia. “Prea Sfinţite, având nevoie de a intra în fondurile noastre pentru ajutorarea refugiaţilor în neregulă cu actele şi cu traiul zilnic avem onoarea de a vă ruga să sesizaţi de urgenţă Comitetul Eparhial pentru plata sumei de Lei 224.380,50 împrumutată de la Uniune în anul 1926. Ca un bun părinte sufletesc al acestor refugiaţi nenorociti de a căror soartă amară binevoiţi a vă interesa nu ne putem îndoi nici o clipă că veţi binevoi a lua măsurile dictate de împrejurările prin care trecem pentru rezolvarea neîntârziată a acestei chestiuni vitale. În aşteptarea răspunsului, vă rugăm Prea Sfinţite să primiţi încredinţarea profundului respect ce vă păstrăm. Uniunea Armenilor din Romania, Președinte K.H.Zambaccian”

Desigur nu ne îndoim nici noi că situaţia în cauză s-a rezolvat favorabil. Dar asta vom vedea în numerele viitoare din Revista noastră. Era vară în Comunitatea armeană din România..Şi atunci, şi acum…

EDUARD ANTONIAN

  •  
  •