Eduard Antonian

ARARAT ACUM 75 DE ANI – IULIE 1939

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

 

934736_609470219152056_1184159008998445263_n
Vara își intrase în drepturi și în comunitatea armeană din România. Armenii, mai ales cei cu dare de mână își permiteau să își ia fiecare o binemeritată vacanță. Somitățile comunității petreceau fiecare pe unde își permiteau. Revista Ararat ne informează : ”PSS Arhiepiscopul Husik, Șeful eparhiei pleacă zilele acestea la Vatra Dornei spre a-și face cura obișnuită. Cu această ocazie, PSS se va opri câteva zile la Cernăuți ca oaspete al IPSS Mitropolitul Visarion al Bucovinei.Șeful eparhiei se va înapoia în Capitală la 5 august. ” Bătrânul Arhiepiscop avea desigur sănătatea zdruncinată iar problemele din Eparhia sa nu-l ocoleau. Tot aici aflam:”SS Arhiepiscopul Husik și-a luat însărcinarea să ceară Patriarhului Ierusalimului să recomande un Arhimandrit cult, prezentabil, și activ, în fine, potrivit în toate privințele pentru demnitatea de vicar al Arhiepiscopatului nostru. Din nefericire în răspunsul său, Patriarhul spune că în momentul de față n-are la dispoziție pe nimeni pe care să-l trimeată în România că însăși Patriarhia duce lipsă de clerici pentru conducerea diferitelor comunități armenești.”
Existau și alte mari probleme în sânul bisericii pe care desigur ca tot Arhiepiscopul Husik trebuia să le deslușească. Din motive ce momentan ne scapă, aflăm că în 1939 Biserica Armeană nu era subvenționată de către statul român.Alte culte primeau însă subvenții. Deci:”Către Ministerul de Finanțe – Binevoiți a încuviința să se deschidă pe seama acestui Minister un credit extraordinar cu acoperire din fondul de deschidere prevăzut în bugetul general al statului pe exercițiul în curs. Creditul solicitat va fi destinat subvenționării cultului armeano grigorian care este singurul cult istoric și recunoscut de stat care nu primește nici un ajutor pentru întreținerea nevoilor sale. Este nedrept ca această biserică atât de veche existând din sec.IV să fie pusă în stare de inferioritate sub acest raport față de alte culte necreștine subvenționate de stat cum sunt cultul mahomedan sau cel mozaic… ” Mai mult decât atât, o altă problemă persista, problemă de care din nou Biserica trebuia să se preocupe în primul rând. Vartan Mestugean se autosesizează în Ararat și scrie, tot scrie, în speranța că îl va auzi cineva: ”La periferiile Capitalei, spre Colentina mai ales, printre refugiații armeni domnește cea mai neagră mizerie. Acești nevoiași locuesc claie peste grămadă în câte o încăpere neigienică.Copiii sunt sdrențăroși și n-au nici cămăși pe ei. Odăile în cari locuesc sunt atât de mici încât copiii sunt siliți să-și facă lecțiile întinși pe brânci pe pardoseală. Unii dintre ei întrebați de noi în privința hranei au răspuns că de multe ori se culcă fără să mănânce nimic.” Nu știm ce măsuri s-au luat la vremea respectivă dar oricum, alte comentarii sunt de prisos.
Și în sfârșit aflăm că:”La 25 Iunie, Sf.Grigore Luminătorul s-a serbat ca de obicei cu mare solemnitate la biserica armeano catolică din Frumoasa în prezența unui mare număr de credincioși armeni și nu numai, veniți de peste tot. La banchetul ce a urmat a vorbit Dl.Av.Eug. Zacharias iar Kemancistul Rupen a delectat pe comeseni cu arii armenești.” Deci, nimic la Gherla, nimic la Dumbrăveni. Se pare că la aceea vreme, Frumoasa era etalonul armenilor maghiarizați. Tare ciudat. Oricum, Arhiepiscopul Husik de la București nu a participat. La fel se întâmplă și astăzi. Ecumenismul, atunci ca și acum a fost și este doar de fațada.
Vara..în comunitatea interbelică armeană..în România.

EDUARD ANTONIAN

  •  
  •