Eduard Antonian

ARARAT ACUM 75 DE ANI – IANUARIE 1941

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

foto (1)Din motive obiective  am hotărât să continuăm serialul nostru. Vremurile dar şi “oameni cari au fost” cum spunea marele Iorga ne îndreptăţesc la acest demers. Istoria comunităţii noastre cu rele dar mai ales cu bune, poate insuficient cunoscută îşi cere drepturile şi trebuie readusă în actualitate. La anul se împlinesc 75 de ani de la trecerea în nefiinţă a mentorului nostru, Vartan Mestugean. Se cuvine deci sa îi continuăm dezideratul aşa cum am facut-o şi până acum dar şi să luăm aminte. Pentru că cine nu îşi cunoaşte trecutul nu are viitor…

Iarna cruntă şi război bântuia peste întreaga lume. Trupele germane erau victorioase pe toate fronturile, iar în România parca învia o nădejde neaşteptată. Chiar în editorialul său de pe prima pagină cu propaganda de rigoare, însăşi Vartan Mestugean părea mai optimist: “Un suflu sănătos bate peste tot de la un capăt la celalalt al ţării. Vânturile discordiei au pierit în pustiu, pretutindeni domneşte aerul sănătos dădător de viaţă. De aceea naţiunea română poate privi cu încredere spre viitor în neclintita convingere că toate justele ei năzuinţe vor fi împlinite într-un viitor apropiat. Traiască România !” Între timp comunitatea armeană sărbatorise Craciunul nostru iar slujbe fastuoase fuseseră oficiate în toate bisericile armeneşti. Ca să puncteze momentul, Mestugean îşi introduce în paginile 2-3 o lungă nuvelă de-a sa intitulată “O noapte de Crăciun sub Cuza Vodă”.

În România, Stat Naţional Legionar (cum era denumirea oficială la acea vreme) comunitatea armeană repurtează un “nou succes cultural” ce nu putea fi trecut uşor cu vederea. Cităm: “Haig Acterian la Direcţia Teatrului Naţional. Astfel prima noastră scenă va fi reabilitată şi dusă spre prestigiul avut odinioară sub directoratul lui P.Eliade. Dl.Haig Acterian se arată a fi totodata şi un devotat gospodar îngrijindu-se şi de soarta personalului de serviciu pentru care a reînfiinţat de curând o cantină. Repertoriul anunţat va înscrie o stagiune de vădit succes.” Bietul Haig Acterian, dacă ar fi ştiut ce soartă îl va aştepta peste fix doi ani…

La Erevan, după cum suntem informaţi se sărbatorea cu mare fast “20 de ani de la înfiinţarea Republicei Armene – Locuitorii capitalei s-au deşteptat mai devreme ca de obicei.Pe străzi se auzeau cântece şi muzici pentru desfătarea populaţiei entuziaste care serba. La ora 11 tribuna oficială era plină. Deschiderea oficială a facut-o Dl. Piruzian Preşedintele Consiliului Comisarilor Poporului. A continuat Dl.Garabetian relevând progresele realizate de tânăra republica sovietică în cele două decenii.Văzduhul răsuna de imnuri. Apoi mulţimea se îndreaptă catre grădina Kirov unde se desveleşte o columnă comemorativă.” Ne putem lesne închipui ce entuziaşti erau cetăţenii din Erevan, mai ales noii repatriaţi de prin toate colţurile lumii.

Imediat dedesupt o ştire plasată parca intenţionat de către Mestugean în pagină: “Tribunalul Criminal din Erevan a condamnat la moarte prin împuşcare pe Levon Muratian, Director şi pe A.Pakratian, Contabil la Banca de Stat pentru delapidare de fonduri.” Iarna, în 1941…

EDUARD ANTONIAN

  •  
  •