Eduard Antonian

ARARAT- ACUM 75 DE ANI – IANUARIE 1939

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

 

 

      pagina ziar Am pășit într-un nou an. Am avut vise spulberate, dezamăgiri și împliniri.Ne-am asumat o identitate gândindu-ne  poate și la cei care au trăit înaintea noastră, la părinții și bunicii noștri. Destine paralele,vieți noi prin țări străine ale căror rezultate am fost noi, copii si nepoții lor.Mulți dintre noi am uitat,sau nu știm,sau poate vrem să uităm ori poate vrem să aflăm ceea ce s-a întâmplat atunci.Acestea sunt doar câteva din motivele pentru care am hotărât să reluăm serialul nostru, o mică cronică a comunității armene interbelice văzută prin prisma Revistei Ararat, o adevarată oglindă imparțială (credem noi) a vieții armenești. Dorim de data aceasta după ce anul trecut v-am prezentat viața armenilor din 1928 să devansăm calendarul cu peste 10 ani. Tocmai pentru a observa reminiscențele,conservatorismul armenesc dar și părțile bune ale vieții și societății in care trăiau.În concluzie, credem că prezentându-vă această rubrică ne facem o datorie de onoare față de bunicii noștri față de toți cei cărora de fapt le datorăm existența. Armeni sau români. Nu în ultimul rând serialul nostru se vrea a fi și un umil tribut adus lui Vartan Mestugean, mentorul nostru cel fără de care noi, astăzi ca redacție ori redactori, nu am fi avut un scop. Cu atât mai mult cu cât anul acesta revista noastră împlinește 90 de ani !

E.A

Baronul Mestugean, Redactorul Șef, Directorul Revistei Ararat pășea voios și optimist  în noul an 1939 titrând că  Ararat urează ani mulți și fericiți tuturor cetitorilor săi ! Cu numărul de față Ararat intră în al XV lea an de existență. Cei mulți înainte ! Imediat sub această urare  este inserată o casetă în care se explică (oare pentru a câta oară) de ce armenii celebrează Crăciunul pe data de 6 Ianuarie.

Lăsând la o parte așa zisele articole de prezentare  și concentrându-ne așa cum este și firesc pe viața comunității , aflăm cum Tineretul armean din comunitatea noastră din Chișinău a luat inițiativa înființării unui cor bisericesc! La Bacău între timp, aceași veșnice scandaluri din comunitate (să fie oare ceva testimonial ?) se materializau încet. Astfel, I.Urzică epitrop casier al bisericii ne informează că nu există neînțelegeri ci numai încălcarea statutului eparhial.Nu se pot face vânzări niciodată deoarece curtea și grădina bisericii unde se află un cimitir vechi nu se vând ! Iar în ce privește restaurarea sfintei biserici ar rămăne să se facă o colectă. Informare scurtă și la obiect. La Panciu sosise Clopotul Cimitirului Eroilor din localitate, turnat la Reșița cu o înălțime de 3.5 metri. O adevărată mândrie pentru localnici. Oricum, orice ajutor financiar suplimentar era binevenit pe numele lui Asfadur Burdea. Prin mandat !

Însă majoritatea armenilor, chiar și după peste 25 de ani de la sosirea lor ca refugiați și în pofida creșterii economice  a țării nu o duceau deloc satisfăcător. Astfel aflăm că UAR Comitetul a primit de la Oficiul Nansen încă 59 mii lei pentru ajutorarea nanseniștilor nevoiași.Numărul refugiaților cari și-au făcut cerere de naturalizare a fost de 523 persoane. Menționăm că în acea perioadă, pentru o comparație, un kg. De aur era cotat la cca. 100.000 Lei. În rest, Dumnezeu cu mila!

Soția Generalului erou Cihosky împărțea pomeni bătrânelor din Azilul Ana Melic, 1000 de Lei în amintirea fratelui domniei sale Ș.Ferhat fost Prefect de Putna. După 11 ani în paginile Ararat-ului îl regăsim pe deja celebrul Ruben Kemancistul cari va da un concert în București pe 8 Ianuarie. Bietul Ruben, neobositul Ruben, un pribeag cu o soartă inimaginabilă. Nici astăzi nu se știe cum a dispărut și ce s-a ales de el. În final, Preoții bisericilor armenești din Romania sunt rugați să ne trimită prin cărți poștale, în trei rânduri numărul nașterilor, cununiilor și deceselor întâmplate în cursul anului 1938.

  Viața își urmează cursul firesc în Comunitatea Armeană. Atunci dar și acum.

EDUARD ANTONIAN

  •  
  •