Eduard Antonian

ARARAT ACUM 75 DE ANI – FEBRUARIE 1942

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

Iarnă lungă, friguroasă, decepții, lipsuri și victorii într-un război în care și armenii din România erau implicați. Fizic, moral, financiar și chiar ideologic. Unii dintre armenii refugiați in România se născuseră într-un război, copilariseră în altul și  probabil tot într-un război aveau să moară. Istoricii numesc aceste destine cu un termen specific-Victime Colaterale. În ceea ce privește revista noastră Ararat, totul se desfașura în perfectă ordine specifică propagandei în vreme de război. Primele pagini sunt dedicate MS.Regelui Mihai, Mareșalului Antonescu, mărețelor victorii eroice ale bravului soldat român etc. Abia în ultimele pagini ajung știrile cu adevărat importante pentru comunitatea armeană. Astfel aflăm și noi:

“Din Basarabia –Cu ocazia Crăciunului, Părintele Mampre Biberian a fost la Chișinău unde a slujit în prezența muțimii de credincioși lipsiți de atâta vreme de cosolare sufletească. Situația numerică a armenilor din Basarabia se prezintă astfel – în Chișinău sunt 120 de familii armenești, la Bălți 106 suflete, la Hâncești 18 suflete, și 3 familii la Orhei. S-a format o epitropie sub preșidenția Dl. Christoforici. Mai sunt armeni în Cetatea Albă și Ismail lipsiți cu totul de preoți. Dl.Techirdalian Președintele comunității din Ismail a fost dus de bolșevici în interiorul țării. Nu se știe nimic de dânsul cum nu se știe nici de Dnii. Avocați M.Muratov și Gr.Ohanov ambii membri ai Adunării Eparhiale. În Odessa și împrejurimi trăiesc câteva mii de armeni. Biserica armeană din Odessa e situată în Bdv. Pușkinskaia una din principalele artere ale orașului. În 1924 biserica a fost transformată de bolșevici în bibliotecă evreiască. La intrarea in Odessa a trupelor române victorioase, evreii au dat foc edificiului. Armenii folosindu-se de prilejul prezenței la Odessa a Mareșalului Antonescu l-au rugat printr-o delegație să dispună restaurarea bisericii lor. Conducătorul Statului a făgăduit a face tot posibilul spre a satisface pioasa lor dorința.“  Între timp, la București “Comitetul Eparhial aflând de existența unui număr de prizonieri armeni din armata sovietică aflați în lagăre a făcut cuvenitele demersuri pe lângă autoritățile competente ca să fie autorizat a-i ajuta și mai ales de a îngriji de nevoile lor sufletești și materiale. “

Iată și o știre cel puțin inedită: “Dl.Kr. Caracașian cunoscutul industriaș din Capitală a oferit 100.000 Lei Asociației sportive HMIM. Această donație a fost făcută cu ocazia împlinirei a 25 de ani dela salvarea sa miraculoasă și a familiei sale pe o mica șalupă pescărească cu care a isbutit să părăsească țărmul turcesc al Mărei Negre și să se adăpostească pe un vas rusesc. “

Tot la București: “Dl.K.H.Zambaccian cunoscutul colecționar a ținut o prea interesantă conferință la Institutul Francez din Capitală vorbind despre marele pictor francez Renoir. Sala arhiplină a aplaudat frenetic și a cerut informații suplimentare conferențiarului ilustru.“

Iarna, în vreme de război…

 

EDUARD ANTONIAN

  •  
  •