Eduard Antonian

ARARAT ACUM 75 DE ANI – FEBRUARIE 1941

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

 

ararat poza

Începutul anului 1941 nu avea deloc auspicii favorabile. Războiul lovea cu furie şi deja se făcea simţită o anumită panică ce nici măcar cenzura nu prea reuşea să o camufleze. Probabil şi din acest motiv pe prima pagină din Ararat sub poza Mareşalului Antonescu trona citatul său ce se dorea probabil moralizator deşi ne îndoim de acest efect: “Ţara este acolo unde e Regele, Steagul, Armata ordinea, dreptatea şi siguranţa vieţii. Ţara este acolo unde este grija ca onoarea şi pământul nostru să fie apărate.” Ca o confirmare dedesupt titrează cu litere mari: “Comunicatul Ministerului de Interne – În Ţară domneşte Legea şi Ordinea !” Probabil toate acestea dădeau de gândit armenilor, deja obişnuiţi instinctiv să miroasă necazurile de la distanţă. Cu toate acestea viaţa comunităţii decurgea obişnuit. Se pregăteau de Vartananţ iar Vartan Mestugean publica pe două pagini o mica istorie a Bătăliei de la Avarayr. Armenii cu dare de mână din România contribuiau către Stat la Fondul pentru ajutorarea familiilor ostaşilor căzuţi la datorie. Sumele donate erau uriaşe pentru acea vreme. Doar câteva exemple – Vartparonian şi Hlebnikian 100.000 lei, Kassargian, 50.000 lei, Zambaccian, 60.000 lei, Muratian, 50.000 lei etc. Un Abonament anual la Ararat costa 100 lei.

Ca o “curiozitate” aflăm că: “În localitatea Alakeaz din Armenia există de patru ani un Teatru Kurd unde până acum s-au reprezentat 138 piese de autori armeni şi ruşi. Teatrul îşi are localul său propriu.”Astăzi, în întreaga Turcie nu există nici măcar un teatru kurd…Între timp la Bucureşti: “S-au înregistrat în 1940 46 de naşteri, 39 de cununii şi 78 de decese. Sfinţia Sa Preotul Eremia Aprilian fost paroh al Bisericii din Cetatea Albă a fost însărcinat cu păstorirea unui număr de 52 de enoriaşi nou veniţi de curând mai ales din teritoriile cedate şi stabiliţi în Capitală. Cunoscutul violonist Garbis Avachian a fost numit Vicepreşedinte a Uniunei Muzicanţilor din România. Cu ocazia sărbatorilor de Crăciunul Armenesc din iniţiativa domnilor Manuc Danielian şi Onnig Dolmaian, un grup de meseriaşi cizmari din Capitală a oferit 60 de perechi de încălţăminte elevilor săraci ai Şcoalei Armene. Uniunea Studenţilor universitari armeni va proceda la o colectă atât pentru ajutorarea studenţilor nevoiaşi cât şi pentru sporirea fondului destinat clădirei casei studenţeşti.”

În Bulgaria se petrecea ceva interesant, tipic armenesc: “De curând s-a facut inaugurarea Casei Naţionale Armene din Burgaz. Vasta clădire a fost repartizată astfel – la parter, magazine, etajul 1, Biserica, etajul 2, şcoala, etajul 3, birourile epitropiei şi o sală de recepţie şi serbări.”

În final, ultima ştire vine: “De la Uniune – Se ştie că in virtutea tratatului româno bulgar de la Craiova schimbul de locuitori privea numai pe românii şi bulgarii etnici. Ca atare armenii cari trecuseră în ţară urmau să plece înapoi în Dobrogea de sud. În urma intervenţiei însă a Comitetului Eparhial şi a Uniunei Armenilor, Ministrul de Interne ţinând seama că armenii în chestie sunt cetăţeni români şi că parte din ei au facut şi serviciul miltar în România, a dispus rămânerea lor în ţară. Cum însă formalităţile nu sunt încă îndeplinite, autorităţile în drept au fost avizate sa amâne depunerea actelor nanseniştilor şi ca atare şi încasarea cotelor de mai înainte. Uniunea Armenilor îndată ce va primi răspunsul oficial definitiv îl va comunica celor interesaţi prin ziare.”

Şi în sfârşit, poate cel mai important anunţ din Ararat: “Domnii abonaţi întarziaţi sunt rugaţi a-şi achita abonamentele urgent !”

Frânturi de viaţă armenească în România anilor ’40…

 

   EDUARD ANTONIAN  

 

 

 

 

 

 

 

  •  
  •