Eduard Antonian

ARARAT – ACUM 75 DE ANI, FEBRUARIE 1939

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

poza februarie

 

Primăvara se lăsa îndelung așteptată în Comunitatea armeană din România anului 1939. Nori negri se adunau deasupra Europei iar armenii nu păreau nici ei feriți de intemperii. Dictaturi existau deja, altele erau în curs de centralizare iar în România situația nu stătea deloc pe roze.

O dovedește articolul din prima pagină a revistei noastre intitulat sugestiv Frontul Renașterii Naționale. Persona, ne îndoim ca Baronul V.Mestugean ar fi avut simpatii dictatoriale (ca dealtfel mai toti armenii din întreaga lume, trecuți prin ciur si dârmon, un genocid, exil etc.) Mai degrabă a fost un articol impud de vremuri, doar pentru ca armenii sa fie lăsați in pace. Interesant este însă finalul Frontul Renașterii Naționale a fost ca apariția unui soare nou care a încălzit toate inimile și a stârnit cel mai mare entuziasm după cum se dovedește prin milioanele de adeziuni primite. Ar fi ca și armenii risipiți în cele cinci continente să se cotorosească de așa zisele partide politice care n-au nici un înțeles și nu face de cât să-i învrăjbească și să-i amărască și mai mult pe armeni ! Frica, eterna frică a unor bieți refugiați apatrizi care, iată, încă o dată au fost nevoiți să-și plece capetele pentru a supraviețui, pentru a rămâne aici, în România.

O altă dovadă este și o știre din pagina doi. Dela UAR-La 12 Ianuarie   d.K.H.Zambaccian , președintele Uniunei Armenilor din România a fost primit în audiență de dl.V.Iamandi Ministrul Justiției pe care l-a întreținut în chestia naturalizării refugiaților armeni. Dl.Ministru a ascultat cu cea mai mare bunăvoință doleanțele armenilor refugiați și a rămas ca cererile de naturalizare să fie examinate cu toată bunăvoința de la caz la caz conform legii. Sărmanii armeni din România încă trăiau sub presiune și fără siguranța statului legal, a zilei de mâine aici unde soarta i-a adus. În rest, ziarul Ararat publica nuvele (pentru care am observat ca Directorul Mestugean avea o mare slăbiciune). Totuși șirile interesante se succed, picurate parcă pentru a îndulci conținutul lor. Este publicată integral Noa lege a dobândirei și pierderei Naționalității Române cu niște condiții greu de acceptat chiar și astăzi în Uniunea Europeană. Mai aflăm că la București A apărut Drumul Nostru, volum de reminiscențe scris de dl.L.Șahazizian,vicepreședintele UAR semnat cu vechiul său pseudonim literar Levon Lanis. Cartea cuprinde episode din luptele eroice ale armenilor pe frontul caucazian. Levon Lanis nu este altul decât tatăl distinsului nostru colaborator Lanis Șahazizian din Canada care și astăzi prin articolele sale este nelipsit din paginile revistei noastre Ararat. Iată cum istoria are un destin și un ciclu repetitiv.

În final, Zilele trecute s-a oficiat logodna dragălașei domnișoare Kohar Coca Hovsepian, fiica Părintelui Hariutiun Hovsepian, Parohul bisericii armene din Galați cu domnul Avocat Cristică Burdea, fiul dlui. Garabat Burdea din Panciu. Dragoste mare între tinerii armeni, interese financiare și mai mari ! Totul în timp ce În cursul anului 1938 a fost în orașul Focșani un născut și doua decese. În Babadag, trei născuti și patru morți…Viața își urma cursul firesc…

 

EDUARD ANTONIAN

 

  •  
  •