Eduard Antonian

ARARAT ACUM 75 DE ANI –AUGUST 1941

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

ararat poza
Lunga vara fierbinte a anului 1941 aducea multa durere si suferinta tuturor. Razboiul bantuia cu furie in intreaga lume si sfarsitul parea atat de departe…Intre timp Armata Romana eliberase Basarabia si Bucovina. Cu pretul multor vieti. Comunitatea armeana se mobilizase exemplar. Nu putem afirma cu certitudine daca din patriotism ori din obligatie. In orice caz, sute de mii de lei erau donati pentru front de catre membrii comunitatii. Ca un gest „de patriotism suprem” comunitatea armeana a hotarat sa inchida temporar noua scoala armeana din Bucuresti si sa infiinteze acolo un spital militar pentru soldatii raniti sositi direct de pe front. Actiunile comunitatii sunt larg dezbatute in Ararat. „Noul spital este instalat in scoala primara armeana din Str. Cotofeni din Colentina, local nou cu totul potrivit pentru scopul lui. Astfel incat multe dureri se vor alina in acest spital. Spitalul va avea 50, 60 de paturi cu intreg utilajul medical si intrumentar urmand ca ministerul sanatatii sa numeasca personalul medical si sanitar care va fi platit insa de comunitatea armeana. Costul unui pat cu intreaga intretinere va fi de 15000 lei, comunitatea armeana punand pentru moment la dispozitia acestui spital suma de 10 milioane lei. Fata de fapta crestineasca care se infaptuieste,Dl. Ministru al Sanatatii, Prof.Dr. Tomescu si-a exprimat intreaga sa bucurie urmand a lua parte la inaugurarea acestui spital. In urma consfatuirii avute s-a hotarat ca fondul sa fie marit pana la 20 milioane, urmand ca acest spital sa functioneze pe toata durata razboiului sub auspiciile comunitatii armene, Ministerul Sanatatii neavand nici o cheltuiala cu intretinerea lui. Consiliul de patronaj al spitalului este compus in modul urmator, PSS Arhiepiscop Husik, Presedinte, Dnii. Vartparonian si Papazian, Vicepresedinti, iar ca membrii Dnii. Kazazian, Karabelaian, Eghiazarian, Garabetian, Hovnanian, Kellerian si Seferian reprezentand industria textila si de coloniale. S-au format mai multe comisiuni cari activeaza in cercurile respective pentru realizarea sumei necesare. De alta parte aflam ca PSS Arhiepiscop Husik va face o vizita pastora la comunitatile din tara pentru ca si ele sa participe in mod cat mai larg la acesta mareata opera.”
La redactie sosea o telegrama, o redeam si aici: „ Subsemnatii militieni mobilizati cu onoare va rugam sa binevoiti a primi din partea noastra solda pe 10 zile in suma de lei 800 care cu drag o oferim camarazilor nostri de pe front care lupta pentru cauza crestina si dezrobirea neamului. Primiti asigurarea intregului nostru devotament. Semnat, Sergent K.Kassargian”
In incheiere, Baronul Mestugean ne informeaza ca la 27 iulie s-a sarbatorit in comunitatea armeana din intreaga tara Vartavar. „Armenii in ziua de Vartevar stropesc cu apa si dau drumul porumbeilor sa sboare in vazduh. Aceasta in amintirea potopului si a iesirii lui Noe din corabie. Obiceiuri pagane pe cari le practicau altadata si pe cari ei le pastreaza si astazi.”
Ne intrebam retoric, oare la 27 iulie 1941, bunicii nostri s-or fi „batut” cu apa prin curtea bisericii armene din Bucuresti ?

EDUARD ANTONIAN

  •  
  •