Eduard Antonian

ARARAT ACUM 75 DE ANI – AUGUST 1940

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

araratfoto

Luna August al fatidicului an 1940 se poate reproduce doar într-un singur cuvânt: Deznădejde. România cedase “pierduse” Basarabia fără ca măcar sa fie tras un singur foc de armă. Şi pentru armeni pierderea teritoriului istoric a însemnat o dramă. O comunitate milenară  intra sub stapanirea distructivă sovietică. Pe prima pagină din Revista “Ararat” Vartan Mestugean publica un editorial intitulat “Rânduri cernite” urmat de un anunţ (probabil publicat în toată presa românească obligatoriu) semnat de către Nichifor Crainic, Ministrul Propagandei Nationale:

“Sus Inimile ! Nemărginita durere care sfâşie sufletele româneşti în ceasul acesta să nu slabească energia cu care se cere să luptăm pentru a redobândi ceea ce ni s-a răpit. De sute de ani stăpânim pământul care ni se ia astăzi. Sute de ani de va fi nevoe vom lupta de acum înainte ca să îl recâstigăm. Din toată convingerea şi fără a mă lăsa amăgit de vreo iluzie trecătoare, Prezic  – Pământul Moldovei răsluit astăzi va reintra în stăpânirea naţiei româneşti chiar în cursul generaţiei noastre. Acesta să fie gândul stăpân pe cugetele noastre până la înfăptuirea lui definitive ! Fraţi români, Trăiască România, Sus Inimile, Isbândă !”

Începuseră deja să sosească în România primii refugiaţi din faţa tăvălugului rusesc din Basarabia. Printre ei sute de armeni. Comunitatea armeană se mobiliza şi primele fonduri prin chetă au început să fie strânse. Sume deloc neglijabile la acea vreme, pentru ajutorarea refugiaţilor armeni. “Prima subscripţie deschisă în sânul Comunităţii Armene din Bucureşti a produs 218.500 lei, în capul listei fiind dnii. Vartbaronian-Hlepnikian cu 50.000 lei”

Urmează o foarte interesantă lista întocmita ad hoc de către Comitetul Eparhial. “S-au refugiat în Capitală şi Preoţii Aprilian din Cetatea Albă, Papken Keropian din Balţi si Mampre Biberian din Chişinău. Mai primim şi următorul comunicat de la Comitetul Eparhial – Consiliul Eparhial cu durere în suflet a luat act de faptul că Eparhia noastră în urma tragicelor evenimente recente a avut şi ea pierderi grele şi anume – 1. Şase parohii şi 4 comunităţi cu circa 5000 enoriaşi şi 6 biserici (Cetatea Albă, Ismail, Bălţi, Orhei, Hânceşti). 2- Casa Arhiepiscopiei  Armene din Chişinău. 3- Ograda Armenească (partea ne-expropiata) din Chişinău. 4- Averea Fundaţiunei Cristea şi Matilda Hagi.” Bine că măcar orientativ ştim şi noi ce bunuri aveam pe acolo prin Basarabia.

Desigur că refugiaţii din Basarabia,intrând în “Noua Românie” cu graniţe proaspăt trasate au venit în Moldova şi s-au oprit ca o primă haltă în “oraşele armeneşti”ca Botoşani, Roman, Iaşi sau Suceava. Iată ce anunţ publica în “Ararat” Epitropia Bisericii Armene din Suceava. “Din cauza tragicelor împrejurări în anul acesta de ziua Adormirii Maicii Domnului la Sfânta Mănastire Hacigadar sărbatoarea va avea loc fără aranjarea şi servirea tradiţionalului Hurban Madagh.” Toată hrana pregătită urma sa fie distribuită refugiaţilor armeni din Basarabia.

Vremuri de restrişte, vara 1940…

EDUARD ANTONIAN

  •  
  •