Eduard Antonian

ARARAT ACUM 75 DE ANI – AUGUST 1939

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

10514469_624987107600367_5042058683793505826_n

Lunga vară fierbinte se târa prin comunitatea armeană interbelică din România și părea că nu se mai sfârșește. Aproape toate activitățile stagnau. Parcă nici Vartan Mestugean nu mai părea așa de implicat. Și totuși își făcea datoria și în numărul din august al revistei Ararat. Un număr ce conține texte lungi, studii și comentarii. Un lung text începe chiar în pagina 1 “Muzica populară armeană” semnat de K. Gazarian, profesor. Nimic special. Apoi un lung “memento” în onoarea compozitorului Tigran Ciuhagian de la a cărui naștere se împlinise 100 de ani. În schimb, mult mai interesant, V. Mestugean revine în forță și publică în serial “Amintiri din Rusia – Raiul bolșevic”. Este de fapt un reportaj din timpul peregrinărilor sale. Un reportaj obiectiv și nuanțat. Sigur că lovește în bolșevici în fiecare paragraf (lucru de înțeles dacă ne gândim la cât a suferit de pe urma lor). Eu însă privesc acest reportaj ca pe un veritabil izvor istoric al unui martor ocular. În același tandem, cu o tematică diferită, amintirile lui A. Nacașian sunt publicate în același număr. Sugestiv intitulate “Închisoarea din Ayaș” amintiri ce ilustrează plastic (desigur în stilul vremurilor în care au fost scrise) suferințele îndurate de către armenii deportați în timpul Genocidului. Rănile încă erau proaspete în 1939. Nu s-au vindecat nici până astăzi.
În rest, știri, note informative, dar care pentru noi sunt cu atât mai importante cu cât ne dezvăluie exact cum trăiau bunicii noștri atunci. De exemplu, la Silistra (azi în Bulgaria) fusese dezvelită o mare statuie a Regelui Ferdinand I Reîntregitorul. Poza, reportaj la fața locului, propaganda Carlistă și nedisimulată mândrie cu atât mai mult cu cât la acea vreme, primarul Silistrei era un armean din România, E. Melidon. La București “s’a format un comitet pentru ajutorarea armenilor din Sangeak refugiați din Siria”. Ia te uită cum ciclic se repetă istoria după 75 de ani. Save Kessab! Turcii nu iertau nici atunci, nu iartă nici acum. Între timp se pregătea pelerinajul anual de la Hacigadar: “Anul acesta pelerinajul va avea o deosebită strălucire prin participarea corului Komitas din București care va da răspunsurile liturgice iar după tradiționalul madagh va cânta cântece populare armene și române. Asociația Komitas face prin această excursie mari sacrificii numai și numai pentru a corespunde frumoasei sale meniri culturale. Mulți se pregătesc să participe la excursia această plăcută și pioasă în acelaș timp”. Ca preambul și cu ocazia a un an de la trecerea în neființă a M.S. Regina Maria a României s-a oficiat un parastas solemn și la Biserica Armeană din Capitală “ca și în toate bisericile armene din țară. Au fost de față PSS Arhiepiscopul Husik , reprezentanții comunității și enoriașii”.
Și în final, ca un gest firesc al acelor vremuri, un oarecare domn Ohanes Vartabedian publică un anunț în Ararat: “Un sentiment de adâncă recunoștință mă obligă să exprim pe această cale mulțumirile mele cele mai călduroase dlui. dr. Petre Topa pt. complecta reușită cu care m-a operat de peritonită, pleurezie și apendicită acută punându-mă pe picioare pe deplin vindecat. Îi voi fi recunoscător toată viața.”
Lunga vară fierbinte a armenilor din România….
EDUARD ANTONIAN

 

  •  
  •