Eduard Antonian

ARARAT ACUM 75 DE ANI – APRILIE 1941

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

poza ararat

Venise în sfârşit Primăvara. O primăvară caldă şi tristă. Război sărăcie şi un viitor incert. Sărbătorile pascale nu prilejuiau aceaşi bucurie armenilor din Romania în ciuda strădaniilor lui Vartan Mestugian care încerca în Ararat (cel puţin) să inducă speranţa în suflete. Publica cu această ocazie în jumatate din revistă urările ocazionate de această sărbatoare, mesaje pilduitoare, povesteşte cum se desfăşoară Învierea la Ierusalim şi Ecimiadzin şi scrie un editorial sfătos şi moralizator intitulat “Pace Tuturor”.
Armenilor din România însă numai de Sărbatori Pascale nu le ardea…Ca o încununare a necazurilor lor şi a războiului, la 31 Mai 1941 este publicată o Ordonanţă semnată de Generalul Antonescu, Conducătorul Statului prin care se stipula ca în termen de o lună de zile toţi armenii apatrizi cu Paşapoarte Nansen să părăsească România în caz contrar vor fi expulzaţi sau mai rău, internaţi în lagăre de muncă. Ce a făcut Comunitatea Armeană ? Redăm integral în rândurile ce urmează. Şi vă lăsăm să reflectaţi…
“ Audienţa în chestia Nanseniştilor – În chestia refugiaţilor armeni cu certificate Nansen o delegaţie armeană compusă din PSS Arhiepiscop Husik Şeful eparhiei armene şi Kr.Zambaccian Preşedintele Uniunei Armenilor din România s-a prezentat Domnului General Antonescu Conducătorul Statului.
Duminică, după slujba religioasă Arhiepiscopul Husik a făcut credincioşilor armeni o comunicare în aceasta arzătoare chestiune şi a audienţei obţinute. Armenii cu certificate Nansen au primit ordin ca într-o lună să părăsească România ori vor fi concentraţi prin lagare. Atât PSS cât şi Dl.Zambaccian au rugat în cuvinte mişcătoare pe Dl.General Antonescu ca să se revină asupra acestei măsuri întrucât refugiaţii armeni sunt loiali cu inimile pline de recunoştinţă către ţara ospitalieră şi animaţi de cele mai sincere sentimente româneşti. A fost prezentat şi un memoriu documentat redactat de către dl. Avocat V.Ghemigian.
Dl.General Antonescu a ascultat cu foarte mare bunavoinţă doleanţele prezentate, exprimându-şi totuşi regretul că unii dintre refugiaţii armeni nansenişti în loc sa-şi vază de treabă, fac politică pe la colţuri. Totuşi, Conducătorul Statului, în marea-i bunătate a declarat că va studia chestiunea în mod amanunţit căutând să-i dea o soluţie dreaptă.
Cu această ocazie Dl.General Antonescu a declarat că are mari simpatii pentru armeni cari au dat ţării atâţia barbaţi folositori şi patrioţi.
Delegaţia a plecat de la audienţă cu cele mai bune impresii exprimând Conducătorului Statului cele mai adânci mulţumiri de primirea atat de binevoitoare.
A doua zi, inimile tuturor pline de anxetate se liniştiră pe urma bunelor ştiri primite iar ochii se umplură de lacrimi de adâncă recunoştinţă pentru Dl.General Antonescu.”
Demersurile comunităţii armene nu s-au oprit însă aici. Ca o încercare de a atrage “simpatizanţi importanţi” pentru cauza lor, “O delegaţie compusă din Dnii. Hagi Artin, A.Tomasian si H.Dj.Siruni s-a prezentat la Dl.Profesor A.C.Cuza (om politic, militant antisemit și membru titular al Academiei Romane din 1936 – n.n) pentru a-i oferi Preşidinția de onoare a Fundaţiei Culturale Armene din Bucureşti în locul regretatului Prof. N.Iorga.
Venerabilul Profesor a primit această onoare cu plăcere exprimându-şi şi cu aceasta ocazie simpatiile sale pentru armeni şi şi-a amintit de serviciile aduse de aceştia ţării.”
Din nou, soseau vremuri grele pentru armenii din Romania…

EDUARD ANTONIAN

  •  
  •