Eduard Antonian

ARARAT ACUM 75 DE ANI – Aprilie 1939

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

APRILIE ARARAT

Se apropiau sărbătorile Pascale și în Comunitatea Armeană din România și ca mai toți creștinii și armenii noștri se străduiau să le întâmpine așa cum se cuvine. Numai că lucrurile nu mergeau așa cum ar fi trebuit. Nu omitem că (în ciuda aparențelor) mai mult de jumatate din armenii stabiliți in România (mai ales refugiații de la Genocid și urmașii lor) traiau modest, unii la limita subzistenței. Capii comunității și chiar Vartan Mestugean, Directorul revistei Ararat făceau tot ce era omenește posibil pentru a le face traiul cât mai ușor acestor năpăstuiți. În acest sens aflăm că :’’ O delegație compusă din PSS Arhiepiscop Husik, K.H Zambaccian, Președintele UAR și Dl. Vartparonian a fost primită de Dl. Ministru Gral. G. Marinescu căruia i-au przentat un memoriu scurt în chestia taxei timbrului fix pe care mulți refugiați nu sunt în stare să o plătească. Astfel, cei nevoiași vor fi scutiți iar certificatele de pauperitate le va elibera Uniunea Armenilor pe baza recomandației epitropiilor respective. Rămâne ca cei interesați să nu abuzeze de această deosebită dovadă de încredere acordată și de această dată Uniunii ca și în 1933.’’

Aici devine interesant. Înseamnă că Uniunea își lua măsuri de prevedere și că probabil unii dintre consângenii noștri încercau să profite și să fenteze autoritățile.La fel ca și astăzi, nimic nou…

În Aprilie 1939 țara trecea prin momente grele (mai mult sau mai puțin inchipuite) iar Ararat-ul nostru publica un mare ferpar și articol în pagina întâi  – ”Moartea Patriarhului României”.Dr. Miron Cristea, Patriarh, figură proeminentă a istoriei noastre, trecuse la cele veșnice. “Armenii vor purta vecinic în inimile lor recunoscătoare amintirea marelui Patriarh !” titra în final V.Mestugean.

Tot in spiritul sărbatorilor Pascale ce se apropiau, același neobosit gazetar, Mestugean publica un articol intitulat “De Paști – Calvarul” în care explica pe îndelete semnificația ultimului drum al Mântuitorului către locul răstignirii. Acum, nu pot să nu îmi amintesc de un bătrân și valoros colaborator al redacției noastre (Dumnezeu să-l odihnească !) care, cu mulți ani în urmă, printre multe alte amintiri destăinuite despre comunitatea noastră , îmi povestea că într-o Duminică în postul Paștelui un mic grup de enoriași armeni, după Slujba de la Catedrala din București s-au apropiat mai timid de Arhiepiscopul Husik. I-au explicat Sfinției Sale ca ei fiind mai sărmani nu își pot procura alimente specifice Postului chiar în fiecare zi, că ei au nevoie de proteine ca să poată munci spre a-și întreține familiile. Deci, l-au întrebat pe Arhiepiscop, ce sa mănânce în acest caz ? Se pare că răspunsul Sfintiei Sale a fost mai mult decât elocvent. Le-a spus că că pot mănca orice numai să înceteze “ să se mai mănânce între ei “ ! Înțelepciune armenească în formă pură ! Din păcate, se pare că nu prea l-a ascultat nimeni. Nici pâna astazi.

Hristos a înviat ! Hristos hariav i mereloț !

EDUARD ANTONIAN

  •  
  •