Eduard Antonian

ARARAT ACUM 75 DE ANI – 1941

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

Fofo Ararat

Primăvara sosea cu speranţe chiar şi în vremuri de război. Nu ştim dacă speranţele renăşteau în acele tulburi vremuri dar cu siguranţă, atunci ca şi acum oamenii se năşteau iubeau urau şi mureau.
Din nefericire din colecţia noastră ne lipseşte numărul din Martie 1941 al Revistei Ararat. În schimb am găsit o pagină într-un număr mai vechi al aceleaşi reviste Ararat în care Vartan Mestugean publica o fotografie portret (tulburătoare prin frumuseţea ei aproape mistică). Din păcate nu ştim cine este personajul şi ce poveste se ascunde în spatele acestei priviri. Dedesupt, o poezie, la fel de cutremurătoare atât prin titlu cât şi prin conţinut. Cu siguranţă nu putem afirma dacă poezia (ce aparţine poetesei Victoria Aganoor, desigur un pseudonim şi tradusă de Vartan Mestugian) este un omagiu adus femeilor sau o descriere a unor suferinţe reprimate. Însă aceste versuri, poate naive la prima vedere, merită aprofundate.

 

 

 

 

 

 

Renunţare – de Victoria Aganoor

în românește de V.M

Un cavaler la uşa ei se opreşte şi-i spune:
-Obrajii tăi au culori de ceară, ochii-ţi sunt stinşi
Iar în buclele părului tău negru şi creţ fire de argint strălucesc.
Ce astepţi? Sunt ceasurile din urmă , din urmă ale tinereţii.
Diseară…un ultim fulger şi umbrele vor curge şiroaie.
Nu-ţi tremură sufletul în faţa nopţii nesfârşite ?
Îţi ofer ultimul tău vis – sunt Amorul.
Coboară, vino cu mine că-s Amorul !
Vei cunoaşte în fine ale lumii plăceri, delicii,
N-auzi? Bate ceasul !

Se poate să mintă ultima Fagaduinţă.
Iar Moartea să rupă Speranţa ultimă.
Ea raspunse – Eu sunt singură cu a mea Mamă.
O, iubire…De Rai n-am nădejde de Iad nu mi-e frică.
Dar să o las nu ma îndur.
Sunt raza caldă a iernei ei friguroase
Căreia i-a zambit întâi pe lume !”

 

Este doar un “sacrificiu recunoscator” un simplu omagiu adus Mamelor armence…indiferent de vemurile în care au trăit sau vor exista. Doar datorită lor, poporul nostru există astazi, cu bune si cu rele…
La mulţi ani tuturor armencelor din întreaga lume!
La multi ani, Mayrig !

EDUARD ANTONIAN

  •  
  •