Eduard Antonian

CALENDAR / Pe 9 martie 1937 s-a născut regizorul ALEXANDRU TATOS

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page

 S-a născut la Bucureşti ca descendent dintr-o familie armenească. A hotărât să se dedice artei axând-se pe regie teatru, absolvind Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică. Montează câteva spectacole la Bulandra după care se hotărăşte să-şi urmeze o chemare lăuntrică către cinematografie. Debutează în televiziune regizând împreună cu Dan Piţa în 1974 serialul TV August în flăcări. Nu a agreat acest film, spunând despre el că este „orice numai artă nu”. Debutul în lungmetraj îl va produce în forţă cu unul dintre cele mai reuşite filme ale sale, Mere Roşii în 1976, în care Mircea Diaconu face un rol magistral şi în care se critică vădit birocraţia, corupţia, mediocritatea, sistemul comuniştilor în general. A fost un act protestatar la adresa regimului din partea regizorului. În cariera sa a regizat 14 filme de lungmetraj şi TV  printre care Duios Anastasia trecea 1974, Nebunia lui Pantalone 1971, Secvenţe 1982, Întunecare 1985 sau ultimul său film (neterminat) Cine are dreptate 1990. De asemenea a fost şi scenarist şi chiar actor. Toate filmele sale abundă în tipologii umane dintre cele mai diverse. Temele sale sunt de asemenea variate, dar importante: solitudinea, compromisul sau existenţa monotonă într-o lume cenuşie, gri, spartă pe alocuri de fatidicul trio al umanităţii (naştere, nuntă, moarte). Personajele sale principale sunt discrete, autentice şi echilibrate.

A avut bucuria ca în 1977 emblematicul său film Mere roşii să fie premiat şi în Armenia, pe care a simţit-o aproape, ca pe o ţară a strămoşilor săi.

Frământările sale sufleteşti, trăirile sale, speranţele îl determină să ţină un Jurnal. A fost un act de curaj în acea perioadă, în care acest fapt putea fi infracţiune. Alexandru Tatos a creat şi a scris într-o vreme în care oamenii trăiau tern şi aveau sufletul mai sărac. A avut curajul să arate cu degetul şi să acuze toate acestea prin creaţiile sale. Jurnalul său a fost publicat postum prin grija soţiei sale care a dăruit celorlaţi gândurile omului A. Tatos, cel care a ştiut să trăiască demn într-o lume prea urâtă şi nedemnă pentru aspiraţiile sale.

Regizorul s-a stins după o luptă dârză cu o boală necruţătoare pe 31 ianuarie 1990. Nu a mai apucat să se bucure de libertatea şi schimbarea pe care şi-o dorea cu atâta ardoare.

 

Eduard ANTONIAN

 

vezi și articolul Secvențe-le vieții lui Alexandru Tatos semnat de Bedros Horasangian