Mihai Stepan Cazazian

Adormirea Maicii Domnului – Hagigadar, 2016 / Și a mai trecut un an…

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share
DSCN3811

foto Florin Egner

Celebrarea din fiecare lună august de la Hagigadar se desfășoară după un tipic bine-cunoscut deja: mulțimea se înghesuie la prepararea urechiușelor, adică a micilor colțunași pentru aganciabur (supa cu hurut, condimentul-minune inventat la Hagigadar), urmărește cu mai mult sau mai puțin interes slujba religioasă de la mănăstirea Hagigadar, din duminica celebrării, – după felul în care conversează, comentează, intră și ies în biserică, mi-e greu să cred că se concentrează asupra mesajului preotului despre iubire, credință și nădejde! Problema e că îi deranjează pe cei care cu adevărat își doresc să asculte acest mesaj! -, se îmbulzesc apoi la agapa tradițională, iar comportamentul acesta știrbește mult din semnificația momentului.
Nu ne mai îndoim demult de extraordinara spiritualitate a Hagigadarului! Parcă toate energiile pozitive ale pământului s-au unit în acest loc, pentru a oferi liniște celor care o caută! Aici vin oameni din toate colțurile lumii, fiecare se roagă cum simte și găsește această pace în final.

DSCN3780
Hagigadar înseamnă enorm pentru comunitatea armenilor bucovineni. Aici le-a îndreptat Dumnezeu pașii atunci când comunitatea a fost copleșită de boli și necazuri. Ba și când erau fericiți! Copiii de odinioară, adulții de astăzi, cunosc fiecare cotlon, știu povestea fiecărui copac, fiecărei flori, a vechii case din curtea bisericii, care nu mai e – actuala casă respectă în mare parte, prin grija domnului Eduard Ciubotaru, coordonatorul șantierului, vechea configurație -, a fântânii, a clopotniței, a vechilor morminte din curtea bisericii.
Chiar, știați că în curtea bisericii de la Hagigadar, își doarme somnul etern arhiepiscopul armean din Basarabia, Grigori Zaharanov, care a trecut la cele veșnice în anul 1827? Știați că piatra din care a fost zidită biserica a fost adusă cu carele cu boi de la cariera de piatră din regiunea Gura Humorului?
Hagigadar înseamnă sacrificii, muncă constantă, credință că obiceiurile armenilor de pe aceste meleaguri vor fi duse mai departe. Poate că a venit vremea ca formatul celebrării de la Hagigadar să se modifice, să se pună mai mult accent pe spiritualitate, pe o discreție de bun-simț.
În popor umblă o zicală: ”credința fără fapte e egală cu zero” – Sfântul Apostol Iacob spunea ”Credința fără de fapte este moartă”. Păstrarea acestei credințe, a acestor tradiții se face zilnic! În fiecare zi se perpetuează această credință, prin îngrijirea locului, prin plantarea florilor și a copacilor și atenta lor îngrijire, prin descoperirea poveștilor oamenilor care au trăit miracole la Hagigadar sau care au trăit acolo cândva.
La cine mai veneam, dacă înaintașii nu s-ar fi luptat să păstreze în bună rânduială lucrarea de la Hagigadar? Credem că puterea exemplului ne poate motiva, fără să așteptăm nimic în schimb. Însă exemplul trebuie să vină de la absolut toți membrii comunității, indiferent de statut, meserie, funcție sau vârstă! Copiii și tinerii comunității să fie implicați, după puteri și disponibilitate, în activitatea de menținere a patrimoniului armenesc!
De obicei, merg la Hagigadar singură, în orice anotimp. Mereu am văzut credincioși acolo… Sau necredincioși! Căci a crede înseamnă să respecți eforturile pe care o comunitate le-a făcut pentru a restaura un vechi monument istoric. Însă…zidurile bisericii și vechile morminte sunt deja ”încondeiate” de diverse persoane. Eu cred că educația și credința nu pot exista una fără cealaltă. Nu poți pretinde că ai credință în Dumnezeu dacă-i nesocotești creația!
Corina DERLA

  •  
  •