Bedros Horasangian

ADEVĂR SAU MINCIUNĂ

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

Apropierea zilei de 24 Aprilie întărîtă spiritele. Armenii vor să comemoreze tragedia din 1915, partea turcă încearcă să blocheze orice astfel de manifestare. Propunînd un alt moment al istoriei Primului Război Mondial, încercarea nereușită de debarcare a Aliaților de la Gallipoli. Și forțînd pe 25 aprilie comemorarea crîncenelor lupte dintre aliații  britanici (autralieni și neozeelandezi, în marea lor majoritate, complet nepregătiți pentru o astfel de operațiune specială gîndită prost de Churchill, Lordul Amiralității la acea dată și executată riscant de comandanții militari din linia întîi a frontului) și francezi pe de o parte și trupele otomane, cu concursul ofițerilor germani, care au condus la un dezastru militar. Sigur că există o legătură directă dintre eșecul de la Gallipoli și începerea acțiunii de deportare în masă din aprilie 1915. Sigur că eșecul militar de la Gallipoli a încurajat măsurile dure întreprinse de administația otomană la adresa armenilor. Sigur că planul de deportare și masacrare care a dus la Marea Tragedie din 1915 a fost unul politic. Negarea evidențelor face însă parte dintr-un plan concertat și al actualei administrații turcești de la Ankara. Cu atît sunt mai mult binevenite vocile care spun adevărul despre ce s-a întîmplat în 1915. Dincolo de considerațiile strategice ale marilor puteri de astăzi, dincoace de întreaga dramă a poporului armean. Dosarul 1915 nu este o componentă gravă și majoră doar a armenilor, ci a întregii umanități. Ca și ce se întîmplă azi în Statul Islamic, ca și ce se întîmplă azi în Ukraina. Reproducem în acest număr doua articole. Unul aparține unui journalist cu vechi stagii în analiza chestiunilor din Orientul Mijlociu – este vorba de Robert Fisk, celălalt aparține unui sociolog din America, dr. Cătălin Mamali, care pune pe tapet aspecte antropologice și istorice legate de Genocidul din 1915. Chestiunea gravă a acestui moment de dupa 100 de ani de la tragicele evenimente nu este dacă a fost sau nu – a fost, fără îndoială – genocid, ci acceptarea, recunoașterea lui de către comunitatea internațională. Aici se dă azi bătălia dintre adevăr și minciună. Dintre recunoașterea unui fapt sau negarea lui.

Bedros HORASANGIAN

  •  
  •