Redactor

Acuzaţii cu impact devastator

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

La 1 martie, când se împlineau 50 de ani de la pronunţarea sentinţei de condamnare, în timpul regimului comunist, a unui grup de intelectuali de vază din România, editura „Vremea” din Bucureşti i-a invitat pe reprezentanţi ai presei, la sediul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, la lansarea celei de-a doua ediţii (revăzută şi adăugită) a volumului „Prigoana”.

Am răspuns cu interes acestei invitaţii, căci în volumul amintit, apărut în colecţia „Fapte, idei, documente”, aflasem că erau evocate întâmplări de o gravitate excepţională.

Aceste documente se referă la procesul intentat filosofului Constantin Noica şi istoricului literar Constantin Pillat, proces în care au fost implicate alte 21 de peroane, prigonite pentru delictul de opinie, ce contravenea politicii regimului de tristă amintire, care dorea să dea o lecţie usturătoare pentru cei ce ar mai fi cutezat să uneltească.

„Crimă de uneltire contra ordinii sociale” era acuzaţia adusă membrilor acestui grup. Lor  li se reproşa că vehiculau,citeau singuri sau în colectiv, comentau şi propagau scrieri ale unor autori din ţară, dar şi din străinătate (cei mai cunoscuţi fiind Emil Cioran şi Mircea Eliade), scrieri ce contraveneau politicii oficiale, vehiculau scrisori cu caracter subversiv, iar unii dintre autori aparţinuseră, înainte de război, mişcării legionare, pentru care, de altfel, ispăşiseră pedepse severe.

Acuzaţii şi apoi condamnaţii din acest proces erau filosofi, cercetători ştiinţifici, scriitori, critici literari şi de artă, jurişti, medici etc. Dintre numele cele mai sonore amintesc, în afară de C.Noica şi de C.Pilllat, remarcabili intelectuali, precum Nicolae Steinhardt, Alexandru Paleologu, Al. Teodoreanu (Păstorel), Sergiu Al George, Marieta Sadova (văduva lui Haig Acterian), Arşavir Acterian.

Alături de aceştia şi de alţii, după cum reiese din actul de acuzare, conaţionalul nostru Arşavir Acterian era învinuit „de a se fi întrunit în repetate rânduri în perioada anilor 1945-1958, în mod clandestin şi organizat în diferite locuri”, purtând „discuţii cu caracter duşmănos şi defăimător la adresa regimului democrat popular din R.P.Română, de a redacta, multiplica şi difuza scrieri cu conţinut contrarevoluţionar, de a fi propovăduit în permanenţă ideia schimbării orânduirii sociale de stat din R.P.Română, în urma intervenţiei armate a puterilor imperialiste.”

Din Sentinţa nr.24, dată pe 1 martie 1960, aflăm că Tribunalul Militar al Regiunii a II-a Militară „l-a condmnat în unanimitate de voturi pe Arşavir Acterian la 18 ani de muncă silnică, 8 ani degradre civică şi confiscarea totală a averii personale pentru infracţiunea de uneltire contra ordinii sociale.”

Din declaraţiile unora dintre inculpaţi (de exemplu Constantin Pillat), din timpul anchetei, reiese că cercurile lor erau frecventate de diferiţi oameni de cultură. De pildă, despre scriitorul român de origine armeană Nicolae Balotă aflăm că fusese arestat mai devreme „pentru activitate contrarevoluţionară”, el fiind autorul lucrării „Thomas Mann la judecata cea de apoi”, apreciată de Constantin Noica.

În volumul „Prigoana”, editorii de la „Vremea” au dat publicităţii câteva referinţe favorabile pentru unii dintre inculpaţi, semnate de personalităţi ale culturii române, precum George Călinescu, Al.Philipide sau Mihail Jora. Acesta din urmă, ilustru compozitor român de origine armeană,semnase în septembrie 1959 o referinţă despre Alexandru Paleologu. Reţinem cu emoţie textul acestuia: „Cunosc pe Alexandru Paleologu de când era mic copil, apreciind intelignţa şi cultura lui, puse în slujba artei şi a ştiinţei.

Nu am cunoştinţă ca el să fi făcut vre-odată politică militantă, neavând temperamentul unui luptător, ci natura ponderată a estetului şi artistului, îndrăgostit de frumos. Academician Mihail Jora.”

Nu este greu să ne închipuim că declaraţiile celor inculpaţi erau date sub ameninţarea presiunii, torturii, pentru a-şi asuma înfăptuirea unor lucruri de care se făceu vinovaţi. Este evidentă pecetea abuzului, a falsului şi deci a umilinţei şi nedreptăţii comise în acest proces, cel mai mare, intentat intelectualilor din ţara noastră şi încheiat cu condamnări între 25 şi 6 ani de „muncă silnică”, „temniţă grea” şi „închisoare corecţională”. Abia în anii ’60, cei ce mai erau în viaţă au fost puşi în libertate.

De reţinut că toate documentele prezentate în volumul „Prigoana” sunt puse în faţa cititorilor de astăzi aşa cum erau ele redactate de către autorităţi, fără a fi însoţite de comentarii. Ne putem imagina ce impact devastator au avut toate acuzaţiile şi condamnarea asupra celor ce au fost implicaţi în acest proces.

După ieşirea din regimul comunist, Curtea Supremă de Justiţie a României a admis recursul în anulare, toţi cei 23 de membri ai grupului Noica-Pillat fiind reabilitaţi în 1997, chiar dacă tardiv, căci 11  dintre ei dispăruseră de pe scena vieţii. Dar mai bine târziu decât niciodată. .. Oricum a fost o experienţă traumatizantă.

Editorii de la „Vremea” au adăugat la sfârşitul lucrării prezentate pe 1 martie 2010 fragmente din volumul „Ofrande”, apărut în 2002 la ed. Universalia, în care sunt redate mărturiile Corneliei Pillat, văduva lui Constantin Pillat despre arestarea  şi condamnarea acestuia în procesul Noica-Pillat. D-nia sa îşi aminteşte că „Arşavir Acterian, cu relaţiile sale cu intelectualii opozanţi comunismului, a atras desigur atenţia securităţii, dar cultura şi talentul său au fost dovedite prin cărţile pe care le-a scris după eliberarea din închisoare”, unele dintre ele publicate şi la editura „Ararat”.

Madeleine KARACAŞIAN

  •  
  •