Mihai Stepan Cazazian

A APĂRUT la EDITURA ARARAT / „VIAŢA PE VECHIUL DRUM ROMAN” de Vahan Totovenţ

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page

„VIAŢA  PE  VECHIUL  DRUM  ROMAN”

de VAHAN TOTOVENȚ 

Editura ARARAT 2017

prefață, traducere din limba armeană și note

de Madeleine Karacașian

 

 

PREFAȚĂ

O colorată frescă a vieţii cotidiene anatoliene

 

Astăzi, editura „Ararat” oferă cititorilor săi traducerea uneia dintre cele mai valoroase pagini ale literaturii armene din prima jumătate a secolului al XX-lea – romanul „Viaţa pe vechiul drum roman” al scriitorului Vahan Totovenţ.

Acesta s-a născut pe 1 septembrie 1880, la Mezre, o mică localitate de pe malul Eufratului, de lângă oraşul Kharpert din Armenia Occidentală (astăzi oraşul Kharput din Turcia), fiind fiul unui bogătaş originar din oraşul Agn, familie care, în secolul al XVIII-lea, se mutase aici.

Familia Totovenţ a avut o locuinţă cu două etaje, care era celebră, deoarece era singurul loc de popas pentru caravanele ce treceau din şi spre ţări îndepărtate. De aceea, Totovenţ avea să-şi amintească de această şosea ca de un vechi drum roman.

A studiat la Colegiul Naţional Central din Kharpert, unde a avut ca dascăli de limbă şi literatură armeană intelectuali de vază, precum Tlgadinţi şi Rupen Zartarian, care aveau să cadă victime ale Genocidului Armean din 1915. Încă din anii aceia, tânărul Totovenţ a început să publice primele sale încercări literare, cu precădere versuri. După absolvirea colegiului, a plecat la Paris şi  s-a oprit în SUA, unde a studiat la Universitatea Wisconsin-Madison, devenind bun cunoscător al limbii engleze, ceea ce avea să-l ajute mai târziu să traducă din creaţiile lui Shakespeare. Tot în SUA, Totovenţ devine membru al Federaţiei Revoluţionare Armene (Daşnakţutyun).

În 1915, împreună cu sute de armeni americani, Vahan Totovenţ pleacă pe frontul din Caucaz, pentru a participa la luptă în batalioanele de voluntari împotriva armatei turce, pe frontul de la Van şi Erzrum. Devine un apropiat al celebrului general Antranig Ozanian – fiindu-i bodyguard, translator şi secretar. O vreme devine chiar redactor al ziarului independent „Hayastan” (Armenia), publicat de generalul Antranig la Tiflis (Tbilisi de azi, în Georgia).

Lupta de eliberare dusă de voluntarii armeni a fost o mişcare lichidată de către guvernul rus, după ocuparea Armeniei Orientale de către acesta.

Despre cele văzute în timpul războiului, tânărul intelectual armean avea să scrie într-o schiţă autobiografică: „Doream să-mi văd ţara eliberată. În schimb, am văzut totala ei distrugere şi valuri din sângele conaţionalilor mei. Am văzut suferinţă umană de o asemenea profunzime, încât nu poate exista ceva mai teribil pe această lume. Am văzut nopţi înecate în sânge. Am văzut oameni care îşi pierduseră minţile de foame. Am văzut mulţimi sălbatice ata­când bărbaţi, femei, copii nevinovaţi şi am auzit urletele victimelor înspăimântate.”

După război, Vahan Totovenţ a trăit în anii 1920-1921 când la Constantinopol, când la New York, când înapoi. La Constantinopol, a editat periodicul „Joghovurti Dzaynî” (Glasul poporului), care era organ al nou înfiinţatului Partid Armean  Ramkavar (Democrat Liberal).

Atât în timpul războiului, cât şi după, tânărul scriitor a publicat versuri, povestiri, piese, romane. Peste decenii, unele din cărţile sale au fost ecranizate, ca de exemplu „Un petec de cer” din 1980, în regia lui Henrik Malyan, film care a rulat şi pe ecranele din România.

La sfârşitul anului 1922, Totovenţ s-a instalat în Armenia, devenită o republică sovietică.

La Erevan, a fost profesor la Universitatea de Stat (unde a fost o vreme şi secretar ştiinţific), a editat reviste şi a continuat să publice noi romane şi piese. Drama „Nor Byuzantion” (Noul Bizanţ), publicată în 1925, s-a bucurat de premii naţionale şi unionale, a fost tradusă în diverse limbi şi a fost prezentată pe diverse scene, inclusiv din Paris.

În 1933, Vahan Totovenţ a publicat la Erevan mult apreciatul său roman autobiografic „Viaţa pe vechiul drum roman” (cenzurat), dar reeditat după cel de-al Doilea război mondial în mai multe rânduri , atât la Erevan şi Beirut, cât şi în rusă (1963), în engleză (1971), în franceză, la editura Julliard din Paris (1985) cu titlul „Une enfance arménienne” (Copilărie armeană).

După asasinarea lui Aghasi Khanjyan (1901-1936), primul secretar al Partidului Comunist din Armenia, de către Lavrenti Beria, omul de încredere  din Caucaz al lui Stalin, a urmat un val de represiune împotriva a numeroşi proeminenţi intelectuali armeni, printre care şi Vahan Totovenţ, tocmai când acesta era în culmea carierei sale literare, lăsând nefinalizate numeroase proiecte.

Criticat că nu produce opere cu conţinut ”proletar”, el a refuzat să se conformeze, fiind arestat printre primii în 1936, exilat în Siberia, interogat şi torturat, apoi împuşcat pe 18 iulie 1938. Memoria sa a fost reabilitată în 1954, după moartea lui Stalin. Creaţiile literare ale acestei victime a terorii staliniste au fost reeditate, iar pasajele cenzurate – reintroduse în noile ediţii.

Vahan Totovenţ a influenţat literatura armeană prin romanul său „Viaţa pe vechiul drum roman”, Cartea este o colorată frescă a vieţii cotidiene din localitatea sa anatoliană, privită din interiorul casei, al familiei, cât şi din afară, din localitate, cu fel de fel de personaje şi întâmplări pitoreşti, ceea ce îi conferă romanului o valoare universală. Dar conține și unele naivități…

Este un roman plin de tandreţe, dragoste, nostalgie, violenţa fiind şi ea prezentă. Este o lume poetică şi minunată a „Copilărei armene”, aşa cum a fost tradus în franceză titlul romanului.

În istoria literaturii armene, Vahan Totovenţ este considerat un scriitor  prolific şi multilateral, care putea să mai ofere numerose creaţii, dacă nu ar fi avut parte de un destin tragic.

2 Responses to A APĂRUT la EDITURA ARARAT / „VIAŢA PE VECHIUL DRUM ROMAN” de Vahan Totovenţ

  1. Alice November 5, 2017 at 10:25 pm

    Bravo lui Madeleine cà ne bucurà în continuare cu roadele muncii de traducàtor si bravo celor de la redactie pentru cà au dus la bun sfàrsit un proiect frumos !

  2. Lorelay November 6, 2017 at 2:55 am

    In era virtualului redactiile supravietuiesc greu , cei mici de numai 5 ani dau clic si afirma citez” Maia stie totul”, nu mai au curiozitatea de a deschide o carte, si eu deschid rar o carte , eu care candva citeam mult , azi din lipsa timpului dau clic si stiu…aproape tot …abc…dar ul nu se mai vinde, zace prafuit pe rafturi, desene cu Mihaela sunt trecut prafuit , e buun cartoon network la care nu ne uitam cu copii si apoi ne miram de ce sunt agresivi….luati din timpul vostru si daruiti l copiilor vostrii intr o zi veti fii mandrii de voi si de ei , ….deschdeti carti ca vi se deschid orizonturi noi, cartile va dezvolta propria imaginatie ….succes

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *