Periodic al
Uniunii Armenilor
din Romania
Uniunii Armenilor
din Romania
Contact
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
Autor : Lucian ROBU
Documentarul Strunga a fost prezentat la Festivalul de Film "Golden Apricot" Erevan 2007 si nominalizat la "Best Documentary Film" – Festivalul AFFMA desfasurat la Hollywood 2007.
Vernisaj expozitional:
"Comunitatea Armenilor
din Dumbraveni - Istorie si Cultura"
"Comunitatea Armenilor
din Dumbraveni - Istorie si Cultura"
Ne puteti contacta la adresa:
ziar.ararat@gmail.com
ziar.ararat@gmail.com
La debutul lui 2008, an declarat de UNESCO ca unul al dialogului intercultural, Complexul National Muzeal „ASTRA“ din Sibiu realizeaza un prim demers de readucere în centrul atentiei publicului a valorilor materiale si imateriale, definitorii pentru minoritatea armeana din Dumbraveni, cu amprente esentiale în procesul complex de evolutie socio-culturala si istorica a Transilvaniei.
Expozitia vernisata joi, 14 februarie 2008 în cadrul Muzeului de Etnografie Universala „Franz Binder“ are un caracter de recuperare a valorilor culturale si a traditiilor armene, în conditiile unor pierderi treptate ale „depozitelor“ conservatoare ale identitatii acestei minoritati mult încercate.
Problematica istorica - Prima dimensiune a expozitiei face apel, prin intermediul documentelor, cartilor si pasajelor din presa transilvana a secolului al XIX-lea, la istoria acestei minoritati în spatiul de rezidenta, oferit de orasul constituit în jurul castelului de vînatoare al principelui maghiar Appafy. Acestui edificiu îi este consacrat un spatiu distinct, de reprezentare fotografica, tocmai în ideea de a oferi un argument în plus care sa sustina ideea grandorii unui spatiu despre care, izvoarele vremurilor noastra vorbesc prea putin.
O succinta incursiune istorica asupra devenirii acestei etnii reconstituie parcursul extrem de dificil al armenilor dinspre Moldova si stabilirea lor în Transilvania. 3.000 de familii armenesti conduse de episcopul Minas Zilihtar al Sucevei au ramas definitiv în Transilvania, invitate de principele Mihail Appafy sa se stabileasca la Bistrita, Gheorgheni, Miercurea-Ciuc, Petelea, Sumuleu, Alba-Iulia etc. Printr-o Charta data la 1680, acesta le-a acordat autonomie si drept la comert liber, la exercitarea mestesugurilor, la alegerea de judecatori proprii, în scopul de a se da un impuls negotului si meseriilor decazute din cauza razboaielor cu turcii. Integrati economiei transilvanene, armenii constituiau, în sec. XVIII, cel mai însemnat factor comercial din rasaritul Imperiului Austro-Ungar. Negustorii armeni exportau îndeosebi vite si lemne în Europa occidentala, iar mestesugarii se organizasera în bresle de lacatuserie, blanarie, argintarie, dantelarie, macelarie, covoare. Printre cele dintîi manufacturi înfiintate în sec. XVIII s-au aflat cele de piei din Gherla si de lumînari din Dumbraveni. Activitatile comerciale, cu finalitati lucrative au generat o imediata si vizibila prosperitate. Istoricul ce realizeaza o investigatie de teren, sesizeaza fara doar si poate monumentalitatea locuintelor armenesti ale Dumbraveniului, fostele locatii în care odinioara pulsau activitati comerciale, care transformasera burgul, într-un reper economic esential dar si pe armeni în locuitori de prima importanta pentru interesele Imperiului1.
O alta dominanta importanta a expozitie tine de reconfigurarea spatiului privat si a vietii de familie. Prin intermediul obiectelor cu încarcatura spirituala, din patrimoniul de suflet al ultimelor familii armene dar si a obiectelor care defineau industria casnica intrinseca acestei minoritati, expozitia încearca sa restituie repere ale universul familial si ocupational specific secolelor XVII-XX. Regasim în opulenta ornamentatiilor de interior, farmecul unor familii, ai caror legatari deschid cu discretie „lada“ cu vestigii tezaurizate, ce marturisesc gloria si sobrietatea unui popor. Pe aceeasi directie expozitia a reusit sa redea publicului, cîteva caracteristici antropologice dar si comportamente culturale ale unei familii armene apelînd la arhiva fotografica a familiei Szentpetery.
La debutul secolului al XVIII – lea în contextul complex creat de unirea unei parti a ortodocsilor transilvaneni cu Roma, armenii au cunoscut un ireversibil proces de catolicizare, fapt vizibil la nivelul procesiunii cultice dar si la nivelul vesmîntului preotesc sau a cartii de cult (în limbile armeana si latina) ce pot fi identificat în expozitie.
Asimilînd importanta religiei în viata cotidiana a armenilor, muzeografii au cautat sa ilustreze si deopotriva sa integreze aspectele de viata spirituala în circuitul expozitional cu ajutorul documentelor din videoteca, pe care echipa de cercetare a conturat-o, în demersurile ei initiatice, în comunitate. Interioarele unice ale Catedralei Armeano-Catolice din Dumbraveni, ornamentatiile dupa model apusean, frescele de inspiratie biblica dar si de istorie bisericeasca, vin sa contureze imaginea obiectiva a consolidarii spirituale a acestui popor. Obiectivul camerei de luat vederi a reprodus fidel nuante de slujba romano-catolica, traversata de pasaje în limba armeana, într-o tonalitate specifica redata de corul armean din Gherla. Interioarele Catedralei Armeano – Catolice, din burgul tîrnavean sînt surprinse în configuratia expozitiei, narînd privitorului entuziasmat, povestea impresionanta, de suflet a unei comunitati.
Unul dintre spatiile definitorii în ceea ce priveste parcursul socio-cultural al armenilor dar si dimensiunea multiculturala a comunitatilor etnice din Dumbraveni este cimitirul. Monumentele funerare din intervalul XVIII-XX resimt influente arhitectonice si stilistice care se înscriu în „retetarul“ curentelor artistice vest-europene, în special clasicul si barocul. Exclusiv armenesc, pîna la debutul anilor 40, cimitirul ilustreaza fatete multiple ale culturii si istoriei acestei comunitati în Dumbraveni, depunînd marturie în favoarea prosperitatii financiare si a standardului ridicat de receptivitate culturala, în raport cu noutatile din „apusul“ european. Panoramica elementelor funerare constituie si ea un testimoniu asupra unui proces organic al armenilor din Dumbraveni - cel de maghiarizare. Metamorfozele onomasticii generate de conditiile istorice existente sînt, de altfel, reconstituite si la nivelul expozitiei în cauza.
Dimensiunea traditionala se regaseste la nivelul marturiilor individuale ale reprezentantilor comunitatii, la cel al depozitiei fotografice, legate de procesiunea din 15 august, al retetarului specific armenesc ce vorbeste despre proprietatile alimentatiei armenesti, din spatiul original de provenienta dar si de valentele deosebite ale acesteia pentru zilele de sarbatoare.
Un scop marturisit al cercetarii dedicate armenilor a fost intentia unei reconstructii identitare, pornind de la vestigiile materiale si imateriale identificate în arhivele Catedralei si în cele de familie. Interviurile realizate, fotografiile reunite în mentionata arhiva, fisele cercetarii au propulsat în prim plan cultural pe actorii neconventionali – descendentii ultimelor familii armenesti si destinul lor zbuciumat.
1 Împaratul Franz Joseph îi aprecia pe armenii din Dumbraveni ca fiind „foarte importanti pentru mine prin comertul lor“.
Expozitia vernisata joi, 14 februarie 2008 în cadrul Muzeului de Etnografie Universala „Franz Binder“ are un caracter de recuperare a valorilor culturale si a traditiilor armene, în conditiile unor pierderi treptate ale „depozitelor“ conservatoare ale identitatii acestei minoritati mult încercate.
Problematica istorica - Prima dimensiune a expozitiei face apel, prin intermediul documentelor, cartilor si pasajelor din presa transilvana a secolului al XIX-lea, la istoria acestei minoritati în spatiul de rezidenta, oferit de orasul constituit în jurul castelului de vînatoare al principelui maghiar Appafy. Acestui edificiu îi este consacrat un spatiu distinct, de reprezentare fotografica, tocmai în ideea de a oferi un argument în plus care sa sustina ideea grandorii unui spatiu despre care, izvoarele vremurilor noastra vorbesc prea putin.
O succinta incursiune istorica asupra devenirii acestei etnii reconstituie parcursul extrem de dificil al armenilor dinspre Moldova si stabilirea lor în Transilvania. 3.000 de familii armenesti conduse de episcopul Minas Zilihtar al Sucevei au ramas definitiv în Transilvania, invitate de principele Mihail Appafy sa se stabileasca la Bistrita, Gheorgheni, Miercurea-Ciuc, Petelea, Sumuleu, Alba-Iulia etc. Printr-o Charta data la 1680, acesta le-a acordat autonomie si drept la comert liber, la exercitarea mestesugurilor, la alegerea de judecatori proprii, în scopul de a se da un impuls negotului si meseriilor decazute din cauza razboaielor cu turcii. Integrati economiei transilvanene, armenii constituiau, în sec. XVIII, cel mai însemnat factor comercial din rasaritul Imperiului Austro-Ungar. Negustorii armeni exportau îndeosebi vite si lemne în Europa occidentala, iar mestesugarii se organizasera în bresle de lacatuserie, blanarie, argintarie, dantelarie, macelarie, covoare. Printre cele dintîi manufacturi înfiintate în sec. XVIII s-au aflat cele de piei din Gherla si de lumînari din Dumbraveni. Activitatile comerciale, cu finalitati lucrative au generat o imediata si vizibila prosperitate. Istoricul ce realizeaza o investigatie de teren, sesizeaza fara doar si poate monumentalitatea locuintelor armenesti ale Dumbraveniului, fostele locatii în care odinioara pulsau activitati comerciale, care transformasera burgul, într-un reper economic esential dar si pe armeni în locuitori de prima importanta pentru interesele Imperiului1.
O alta dominanta importanta a expozitie tine de reconfigurarea spatiului privat si a vietii de familie. Prin intermediul obiectelor cu încarcatura spirituala, din patrimoniul de suflet al ultimelor familii armene dar si a obiectelor care defineau industria casnica intrinseca acestei minoritati, expozitia încearca sa restituie repere ale universul familial si ocupational specific secolelor XVII-XX. Regasim în opulenta ornamentatiilor de interior, farmecul unor familii, ai caror legatari deschid cu discretie „lada“ cu vestigii tezaurizate, ce marturisesc gloria si sobrietatea unui popor. Pe aceeasi directie expozitia a reusit sa redea publicului, cîteva caracteristici antropologice dar si comportamente culturale ale unei familii armene apelînd la arhiva fotografica a familiei Szentpetery.
La debutul secolului al XVIII – lea în contextul complex creat de unirea unei parti a ortodocsilor transilvaneni cu Roma, armenii au cunoscut un ireversibil proces de catolicizare, fapt vizibil la nivelul procesiunii cultice dar si la nivelul vesmîntului preotesc sau a cartii de cult (în limbile armeana si latina) ce pot fi identificat în expozitie.
Asimilînd importanta religiei în viata cotidiana a armenilor, muzeografii au cautat sa ilustreze si deopotriva sa integreze aspectele de viata spirituala în circuitul expozitional cu ajutorul documentelor din videoteca, pe care echipa de cercetare a conturat-o, în demersurile ei initiatice, în comunitate. Interioarele unice ale Catedralei Armeano-Catolice din Dumbraveni, ornamentatiile dupa model apusean, frescele de inspiratie biblica dar si de istorie bisericeasca, vin sa contureze imaginea obiectiva a consolidarii spirituale a acestui popor. Obiectivul camerei de luat vederi a reprodus fidel nuante de slujba romano-catolica, traversata de pasaje în limba armeana, într-o tonalitate specifica redata de corul armean din Gherla. Interioarele Catedralei Armeano – Catolice, din burgul tîrnavean sînt surprinse în configuratia expozitiei, narînd privitorului entuziasmat, povestea impresionanta, de suflet a unei comunitati.
Unul dintre spatiile definitorii în ceea ce priveste parcursul socio-cultural al armenilor dar si dimensiunea multiculturala a comunitatilor etnice din Dumbraveni este cimitirul. Monumentele funerare din intervalul XVIII-XX resimt influente arhitectonice si stilistice care se înscriu în „retetarul“ curentelor artistice vest-europene, în special clasicul si barocul. Exclusiv armenesc, pîna la debutul anilor 40, cimitirul ilustreaza fatete multiple ale culturii si istoriei acestei comunitati în Dumbraveni, depunînd marturie în favoarea prosperitatii financiare si a standardului ridicat de receptivitate culturala, în raport cu noutatile din „apusul“ european. Panoramica elementelor funerare constituie si ea un testimoniu asupra unui proces organic al armenilor din Dumbraveni - cel de maghiarizare. Metamorfozele onomasticii generate de conditiile istorice existente sînt, de altfel, reconstituite si la nivelul expozitiei în cauza.
Dimensiunea traditionala se regaseste la nivelul marturiilor individuale ale reprezentantilor comunitatii, la cel al depozitiei fotografice, legate de procesiunea din 15 august, al retetarului specific armenesc ce vorbeste despre proprietatile alimentatiei armenesti, din spatiul original de provenienta dar si de valentele deosebite ale acesteia pentru zilele de sarbatoare.
Un scop marturisit al cercetarii dedicate armenilor a fost intentia unei reconstructii identitare, pornind de la vestigiile materiale si imateriale identificate în arhivele Catedralei si în cele de familie. Interviurile realizate, fotografiile reunite în mentionata arhiva, fisele cercetarii au propulsat în prim plan cultural pe actorii neconventionali – descendentii ultimelor familii armenesti si destinul lor zbuciumat.
1 Împaratul Franz Joseph îi aprecia pe armenii din Dumbraveni ca fiind „foarte importanti pentru mine prin comertul lor“.
