Araratonline.com
Periodic al Uniunii Armenilor din Romania
Anul XIX - nr 12 - (393) - 16 - 30 iun. - 2008
Cauta in Araratonline:
Revista ASBAREZ
a implinit 100 de ani!
Au luat vacanta pana in luna Septembrie 2008!
LA DOUA SAPTAMANI
de Mihai Stepan Cazazian
Vara
Parerea lui Nor Berd
Blog
HARRY TAVITIAN
Blog
Documentarul Strunga a fost prezentat la Festivalul de Film "Golden Apricot" Erevan 2007 si nominalizat la "Best Documentary Film" – Festivalul AFFMA desfasurat la Hollywood 2007.
"O vara fara zori arunca o privire patrunzatoare asupra neomeniei omului fata de om... Este imposibil sa abandonezi aceasta saga fascinanta."
Contact
V-as ruga sa va prezentati in citeva cuvinte si sa ne vorbiti despre vizita dumneavoastra in Romania.
M-am nascut in 1980 la Ghiumri. Mama mea este pedagog, iar tatal pictor. Dupa scoala generala am urmat cursurile liceului Panos Terlemezian, iar apoi am absolvit Academia de Stat de Arte Frumoase din Erevan. In 2007 am devenit membru al Uniunii Pictorilor din Armenia.
Dupa absolvirea Academiei, pentru o scurta perioada am predat intr-o facultate particulara. Apoi m-am hotarit sa particip la programul Serviciului European de Voluntariat, ca sa capat experienta, si, cei de acolo mi-au propus sa merg in Romania. Ajunsa aici am inceput sa lucrez cu tinerii din diverse regiuni. Am desfasurat diferite activitati cu copiii si tinerii de diverse virste. Predam pictura, organizam spectacole si serbari.
INTILNIRE CU PICTORITA ANI AIVAZIAN
interviu de Madlene TER-GHUKASIAN
La initiativa Ambasadei Republicii Armenia in Romania in colaborare cu UAR, duminica 22 iunie, dupa slujba, a fost vernisata expozitia cu lucrari ale pictoritei Ani Aivazian din Armenia. Aproape douazeci de interesante creatii ale tinerei pictorite venite din Armenia au fost prezentate cu mare succes in „Clubul UAR". Cu aceasta ocazie pictorita a fost felicitata si binecuvintata de IPS Arhiepiscop Dirayr Mardichian. Ani Aivazian a fost felicitata cu caldura si de ambasadorul Armeniei, Excelenta Sa domnul Yeghishe Sargsyan.
Cu ocazia deschiderii expozitiei, Ani Aivazian a avut amabilitatea sa ne acorde un scurt interviu.
Cum s-a nascut pasiunea pentru pictura?
Din copilarie am crescut printre vopsele si picturi si imi aduc aminte mereu de momentele in care pictam. Niciodata nu m-am gindit ce profesie sa aleg, pentru mine era limpede, trebuia sa continui sa pictez.
Cind au venit si primele succese?
Primul care ma evalua era intotdeauna tatal meu, iar atunci cind ii placea lucrarea mea era deja o foarte mare apreciere pentru mine. Eu il apreciez foarte mult ca pictor. }n anii studentiei nu aspiram sa particip la expozitii, doar la propunerea unor dascali ai mei am participat la citeva. Vernisajele acelor expozitii erau pentru mine zile foarte colorate. Mai ales cind veneau sa imi vada lucrarile iubitori de arta si artisti de la care parca imi recapatam toata energia consumata. Si astazi sint foarte apropiata de profesorii liceului meu care sint pentru mine mai mult decit niste dascali. Ei abordau lucrarile mele cu mare subtilitate si sensibilitate.

Ce noutate a adus Romania in pictura dumneavoastra?
Simt schimbarile ce se petrec in mine si tot ceea ce vad si imi insusesc in mod involuntar sau asumat se rasfringe asupra formarii mele si, bineinteles, nu poate sa nu se rasfringa si asupra picturii mele. Nu pot sa termin o pictura pina cind nu o aduc la stadiul in care sa imi placa foarte mult.
Ce preferati in arta in afara de pictura?
Aproape toate ramurile artistice isi au locul lor aparte in lumea noastra. De exemplu, cind asculti o muzica minunata poti sa si innebunesti. }mi place foarte mult teatrul, care creeaza un mediu deosebit in care se pot contopi diverse arte, formele corpului uman, muzica, pictura ingenioasa si, desigur, marea forta a cuvintului. }i consider fericiti pe actori care traiesc impreuna o noua viata, momentul crearii unei noi lumi, in timp ce pictorul este singur in fata pinzei si gusta singur, cu zgircenie, sentimentul minunat al crearii picturii.
Ce planuri aveti pentru viitorul apropiat?
Dupa o scurta odihna vreau sa imi continui ideea nascuta cu trei ani in urma: organizarea - intii in Armenia, iar apoi si in strainatate - a unui spectacol-expozitie.
