CIUDATELE REZONANTE
ALE PATRONIMELOR ARMENE

V-ati intrebat vreodata care este intelesul sufixului "ian"?
Cea mai mare parte a numelor de familie armene se termina in "ian" sau "yan", care inseamna "fiul lui...", dar unii armeni din diaspora si-au schimbat terminatia numelui in scopul de a se integra mai bine in societatea sau tara in care au venit sa traiasca.
Astazi, in Turcia, sufixul "oglu" inlocuieste adesea pe "ian", in timp ce in Rusia unii armeni folosesc terminatia "ov": de exemplu, Gary Kasparov, Serghei Paradjanov.
Cu toate acestea, un nume care se termina in "ian" nu este in mod obligatoriu armean, deoarece aceasta terminatie se poate gasi in nume irlandeze (Kilian), persane, britanice, filipineze si in alte culturi.
Dupa provenienta lor, numele de familie armene sint repartizate in cinci categorii specifice: nume ale stravechii aristocratii, nume care evidentiaza rudenia, cele care se refera la originea geografica, nume care au legatura cu o meserie si cele care evoca o trasatura de caracter sau de infatisare.


Aristocratie:

Stravechea aristocratie armeana (clasa nakharar) era de origine persana sau parta; multe dintre numele ei contineau terminatia "ouni" (ooni pentru aglofoni). Odata cu timpul, cea mai mare parte din aceste familii a disparut dar unele nume s-au pastrat, cum sint Sassouni, Rastouni.


Rudenie:

Numeroase nume de familie armene provin din prenumele unui stramos: Davi­dian, fiul lui David; Stepanian, fiul lui Ste­pan; Krikorian, fiul lui Krikor/Grigor, etc. Practic, pina in secolul al XIX-lea, toate prenumele aveau origine religioasa, cea mai mare parte din numele de familie posedind de asemenea aceasta semnificatie religioasa.


Geografie:

Unele nume de familie armene se refera la o origine geografica, terminatia lor este "lian" (in turca) sau "tsian" (in armeana). Citeva exemple tipice: Sivaslian (de la Si­vas), Urfalian (de la Urfa) sau Vanetzian (de la Van). Aceste nume de origine sau de "provenienta" au fost date de "autohtonii" unei regiuni imigrantilor care veneau dintr-o alta regiune a Armeniei; ele sint asadar indiciul ca acela care poarta un asemenea nume a migrat, respectiv si-a schimbat locul de trai. Fara indoiala, oamenii care traiau in Maras, de exemplu, nu ar fi avut ideea de a-si lua ei insisi numele de "Maraslian".


Meserie:

Cea mai mare parte a numelor de familii se refera la meseria unui stramos. Aceste nume isi gasesc originea in colectarea de taxe si impozite; colectorii identificau fieca­re persoana in functie de taxele pe care aceasta trebuia sa le plateasca perceptorului. Citeva exemple tipice: Najarian (fiul dul­ghe­rului), Arabian (fiul carutasului), Vos­gue­ritchian (fiul bijutierului). Multe dintre aceste denumiri de meserii nu sint armene, deoarece colectorul de impozite era de obi­cei un turc musulman, persan sau arab care avea obisnuinta de a folosi propria sa limba pentru a defini profesia persoanelor taxate: de exemplu, numele de familie Boyadjian provine din termenul arabo-turc "boyadji" (cel care vopseste ˆ vopsitor, boiangiu).


Trasatura de caracter sau infatisare:

Numele de familie cele mai curioase sau derutante sint cele bazate pe o trasatura de caracter sau pe o infatisare fizica a unui stra­mos. Exemplele tipice precum Topalian (fiul infirmului), Dilsizian (fiul omului fara limba) sau Sinanian (fiul harponierului) ilustreaza aceasta. Originea multor dintre aceste nume este foarte putin clara, in afara cazului in care contextul formarii unui ase­menea nume de familie a putut fi scos in evidenta. Se cunoaste, de exemplu, ca Dilsi­zian demonstreaza ca stramosul avusese limba taiata de catre turci deoarece folosise limba armeana intr-o situatie in care acest lucru era interzis (de exemplu, adresindu-se unui functionar). Sinan era un nume foarte putin magulitor, dat cuiva care se tinea tot timpul drept ca un soldat in pozitie de drepti sau precum unul care dadea impresia ca ar fi "inghitit o coada de matura"

Unele dintre aceste trasaturi nu sint fi­zice dar reflecta mai degraba personalitatea sau statutul social al unei persoane: de exem­plu, Melikian (fiul regelui) sau Harutiu­nian (fiul resurectiei). Acest nume din urma poate proveni de la un stramos Harutiun, numit astfel pentru ca era nascut de Pasti sau fusese ales de catre un protestant con­vertit care dorea sa-si puna in evidenta sta­tutul sau de crestin renascut (nascut din nou).
Multe nume de familie au fost prescur­tate sau modificate pentru a fi pronuntate mai usor de catre cei care nu sint armeni; numele Meguerditchian/Mkrtchian devine astfel "Meguer", Husseniglian devine Hus­sen si Samourcachian se schimba in Sa­mour (nota red. conform limbii franceze). Pierzin­du-si sufixul "ian" numele nu mai sint usor identificabile ca fiind armene.

Categoriile de nume care se refera la o trasatura de caracter sau la o meserie difera in mod semnificativ dupa cum ele provin din regiunile de vest sau de est ale Arme­niei. }ntr-adevar numele din est au adesea radacini persane, georgiene sau rusesti, in timp ce numele din vest au radacini turcesti, arabe sau grecesti.
Numele cu prefixul "Der" sau "Ter" arata ca unul dintre stramosi era un "Der Hair" (un preot de mir) ceea ce era un statut social foarte inalt si foarte invidiat printre armeni: de exemplu, Der Bedros­sian/Ter Petrossian.

Studiul numelor de familie armene este o tema fascinanta deoarece ele reflecta fie­care aspect al culturii armene. Despre acest subiect numeroase studii aprofundate facute in limba armeana, dar putine au fost traduse si multi armeni nascuti in afara granitelor Armeniei nu cunosc semnificatia propriilor nume de familie.

de Andrei CRISTOVEANU