Ararat Newspaper. Publisher: Romanian Armenians' Union

Migrenele lui Ara Alexandru Sismanian iau proportii. Un al cincilea volum a vazut lumina tiparului la editura craioveana Ramuri, un volum mai amplu ca de obicei (circa 120 de pagini) care expandeaza la proportiile unui roman fluviu halucinatiile psihedelice ale poetului, descompuse pîna la microparticule de negativitate pura. Mai mult parca decît în precedentele „episoade” lirice, migrena e tematizata explicit în corpul poemelor, multe dintre secventele componente ale acestui inventar de fantasme întunecate pornind de la invocarea ei obsedanta, în combinatii metaforice stranii: „manechin de migrene sub cerul acru ca o lamîie”, „migrena-horror ca un fel de ciudata speranta”, „migrena mestera în mastere”, „migrene experimentale”, „migrene cu labirintul strivit de-ntuneric”, „migrene ca o radioactivitate de sete”, „migrene cu parfum de coride ca întîlnirea dintre o girueta si pumni de praf”, „rîpa stranie c-o migrena verzulie”, „migrene devastate de orizont deschid cu usi de oglinda labirintul fara minotaur al întunericului”. Combinatiile lexicale, improvizatiile discursive, delirurile imagistice suprarealiste sunt, parca, mai bogate, mai diverse, mai imaginativ-luxuriante ca de obicei, ca într-un accelerator de particule. Numerotate în continuarea precedentelor opuri, de la 445 la 555, textele sunt sensibil mai ample, mai „coagulate” (ne îndreptam, se pare, dinspre solve spre coagula), trecînd uneori impetuos pe pagina urmatoare. Invers decît în Iluminarile lui Rimbaud, Migrenele lui Ara Alexandru Sismanian sunt, se vor a fi niste „întunecari” poetice exorcizate. Scufundarile sale psihice la adîncime aduc la suprafata mari inflorescente ale suferintei în care grotescul si estetismul fantast fuzioneaza. Iata un exemplu ales oarecum la întîmplare: „patratul de sah si sforaitul de sfori al bunicului Tomas. O pisica galbena iese din tigara. Sectiuni – secvente – o fîsie de perete – o lamela lenesa de desert policrom . melancolie subtiata de nisip – ca un pahar de sticla plin de secunde adormite . secvente – sectiuni – fîsii dintr-un ceasornic întîrziat – paianjenul-timp din cada de baie . un dans ce se apropie presarîndu-si pasii . o dezvirginare a aleatoriului – sunetele înaintînd îmbracate-n zaruri . o ciudata caravana temporala lipita cu leucoplast de latrat de cîini . pitici prin picioare scufundate . sectiuni-secvente – încetul se distribuie ca o claviatura – prelungeste cu aer sforile ca niste marionete ale resemnarii . zîmbet taindu-se lent prin tot ce se desprinde – întorcîndu-si lipsa de raspunsuri în cravata în dungi a lipsei de întrebari . migrene impasibile – imposibile . templul înverzeste – moartea scade de parca în lipsa scheletului ne-am plimba . un sarpe urca dintr-un sarpe ce urca dintr-un sarpe – coarda se stinge în înaltimi . ” (459). O diagrama psiho-poetica fascinanta, care probabil nu se va opri aici. O opera „cuantica” („cuante de singuratate”…) si un stroboscop de fantasme otravite. Dar, abstractie facînd de aceste flori de mina poematice (care alcatuiesc, am mai spus-o, un proiect inconfundabil în literatura româna), autorul ne ramîne dator cu o continuare a incursiunilor sale memorialistice…