PROZA LUI LEVON OSEPIAN

Scriitura lui Levon Osepian e alerta, strabatuta de sinceritate si un spirit de observatie patrunzator. Lipsita de sentimentalism facil, este mai curînd tributara tragismului. Veracitatea firului narativ cu meandrele lui adesea neasteptate fac din proza acestui scriitor matur, aproape o marturie a epocii.

Nascut la Tbilisi, a locuit o buna bucata de vreme la Baku, de unde, împreuna cu multi altii, dupa Sumgait, s-a mutat la Moscova. Entuziast, dar si cu simt practic, a stiut sa polarizeze în jurul publicatiilor ce le-a editat valorile reale, creînd astfel un climat literar-cultural necesar transferului de mentalitate cultural-identitara dintre generatii. Si asta în ciuda  recursului la o alta limba. Cultivînd, pe lînga literatura si grafica, cu care uneori îsi ilustreaza cartile, Osepian stie sa creeze acel mediu care a fost totdeauna propice creatiilor noi, ale celor tineri.

Cît priveste tematica pe care o cultiva, Osepian se inspira din realitatea pe care o cunoaste si pe care o creioneaza, ca si în lucrarile sale grafice, cu tuse energice, viguroase care redau convingator esenta. Ceea ce nu îl împiedica sa sondeze trairile intime ale personajelor folosind însa aceeasi tehnica vecina cu laconismul.
Viziunea lui asupra derularii faptelor de viata este de factura dinamica, aproape cinematografica. Scriitorul nu  deruleaza firul epic din forul sau interior. Ci pur si simplu priveste si înregistreaza iar uneori face incursiuni, dar tot ca martor ocular, în sufletul eroilor sai. Este greu sa-i refuzi impresia puternica de autenticitate care se degaja din proza sa unde simbolismul nu este folosit practic niciodata,

Volumul Sunetul Telefonului1  aparut în 2007, cuprinde cincisprezece proze scurte, toate inspirate din actualitate. Elementul surpriza este unul din procedeele predilecte ale autorului. Astfel în povestirea Cîntecul lui Komitas,  japonezii, pentru a îndupleca pe artistul aramar sa le vînda opera sa reprezentînd pe marele compozitor…cînta un cîntec autentic de Komitas.

În povestirea titulara scriitorul recurge la un veritabil ciné-verité si reuseste sa creeze o atmosfera ce creioneaza veridic profilul psihologic al personajului.
Este totusi un fir subteran care leaga între ele prozele lui Osepian. Este o amaraciune ascunsa care transpare treptat pe masura ce înaintam în lectura. Si nici nu e de mirare, scriitorul a parcurs multe carari spinoase în viata lui si a lor sai…

In editia tiparita a revistei noastre puteti citi un amplu fragment din volumul "Sunetul Telefonului" aparut la Moscova in 2007

de Arpiar SAHAGHIAN