Contact

CENTENARUL NASTERII
PREA FERICITULUI CATOLICOS VASKEN I

Dascalul nostru sfînt, Patriar­hul Suprem al Bisericii Apostolice Gregoriene, Catolicosul tuturor armenilor S.S. Vasken I se bu­cura mult, cînd noi, fostii elevi ai scolii armene din Bucuresti, mer­geam cu copiii si nepotii pentru a-i saruta mîna sfintita si ura toate cele bune.

Desi trecusera zeci de ani, Sanctitatea Sa Îsi amintea de fie­care dintre noi. Ultima data am fost la Veharan, la 24 martie 1994.
La 18 august 1994 Vehapar a trecut în lumea sfintilor.
Cînd aruncam o privire retros­pectiva asupra intregii vieti dedi­cate a Prea Fericitului Catolicos Vasken I, întelegem de ce a fost asa scumpul si venerabilul al 130-lea Vahepar al Tuturor Armenilor de pretutindeni.

În clasa a IV-a a scolii armene Misakian-Kesimian din Bucuresti, ne preda biologie cel mai tînar profesor al scolii, domnul Garabet Balgian. El preda într-o maniera interesanta, era binevoitor, cu umor, dar, cu elevii dezordonati era exigent si sever.
Cînd i-am povestit tatalui des­pre noul nostru profesor, el mi-a spus ca este student la universitate.
In clasa a V-a, dînsul ne-a pre­dat istorie, iar în a VII-a conta­bilitate. Domnul Balgian, cu orice ocazie propice, ne îndemna sa fim silitori si sa acumulam mereu cu­nostinte. Adesea imi amintesc de sfatul lui: „seara, cînd iti pui capul pe perna, aminteste-ti ce noutate ai învatat“.

Eu, la rîndul meu, în decursul carierei mele stiintifico-pedago­gice, de 55 de ani, mereu am spus studentilor mei despre acest sfat al Dascalului meu venerabil.
Eu si colegii mei îi sîntem re­cu­noscatori fostului nostru pro­fe­sor inteligent si informat, nu nu­mai pentru cunostintele si educatia acumulate la scoala Misakian-Ke­simian din Bucuresti dar, si pentru cursul viitor al vietii noastre.
Dînsul i-a sfatuit pe unii dintre parintii nostri, ca dupa absolvirea clasei a VII-a, a scolii armene, sa continuam studiile la liceu, pentru ca apoi, sa avem bacalaureatul. Pentru aceasta, în timp ce învatam la scoala armeana în clasele V-VII, am sustinut examene în particular, la Liceul Pedagogic „Titu Maio­rescu“ pentru clasele I-a si a II-a, iar la Liceul „Mihai Viteazul“ pentru clasa a III-a. Deoarece la scoala armeana nu studiam limba latina, pentru clasa a III-a la liceu am avut un meditator foarte bun si erudit, pe Alexandru Dim­cescu, student la drept.

Docent Hakop Arakelian,
Presedintele Asociatiei de Prietenie Armenia-România

Ca urmare, datorita profesorului K. Balgian cit si meditatorului Al. Dimcescu, Dumnezeu sa-i odihneasca, mi-am legat viata de limba latina si civilizatia antica greco-romana, care sînt puncte cardinale pentru lingvistica, medicina, stiinte uma­niste si nu numai.
Gratie sfatului profesorului K. Balgian, am absolvit liceul cu diploma de baca­laureat (limba latina cu nota 9) si imediat, dupa repatriere în Armenia (1948, în urma cu 60 de ani), în 1952 am absolvit facultatea franceza a Institutului de Limbi Straine cu diploma Magna cum Laude, contribuind modest la dezvoltarea economica, stiintifica si culturala a patriei în decurs de 56 de ani.

În 1936, domnul Balgian a absolvit Fa­cul­tatea de Litere si Filozofie a Universitatii din Bucuresti sustinînd licenta cu teza „problema disciplinei în pedagogie“.
Fiind un intelectual elevat, domnul K. Balgian, concomitent cu activitatea peda­gogica a participat la viata sociala, natio­nala, culturala (muzicala, sportiva, literara, religioasa) a tineretului, fara a se implica în politica, a publicat articole în presa locala („Nor Arsaluis“, „Araz“, „Hai Mamul“, „Ba­hak“, „Herk“).

În 1943 a aparut monografia „Parintele Kharimian ca educator“ - studiu asupra ideilor social-pedagogice ale marelui Pa­triarh Suprem si Catolicos al armenilor (1821-1907).
Prin activitatea sa stiintifica, pedagogica si culturala, profesorul K.Balgian a contri­buit la educarea intelectuala si spirituala a satenilor, mestesugarilor, comerciantilor, intelectualilor si copiilor armeni, salvati din genocidul otoman.
La 30 septembrie 1943, la Atena, ono­rabilul profesor Garabet Balgian a fost tîr­nosit si redenumit ca Arhimandritul Ter Vas­ken, de catre Arhiepiscopul Mazlamian.
În noiembrie aceluias an, Arhimandritul Vasken, pentru a-si aprofunda cunostintele teologice, s-a înscris ca student la Facultatea de Teologie a Universitatii din Bucuresti, unde predau renumiti teologi, profesori, precum Gala Galaction - specialist în Ve­chiul Testament, Parintele Haralambie -spe­cialist în Noul Testament, Parintele Ion Co­man - specialist în Patristica Bisericii si altii.

O privire retrospectiva asupra biografiei Prea Fericitului Catolicos Vasken I, ne arata ca familia, ambianta mediului comu­nitatii armene din Bucuresti, mediul univer­sitar, dar si personalitatea ponderata a Sanc­titatii Sale, profund crestina, cu înclinatii laice, au constituit premise pentru devenirea Sa ulterioara, care l-au facut sa îsi schimbe costumul curat si mereu calcat cu vegharul (gluga) si sa se daruiasca Bisericii Armene Apostolice Gregoriene cu umanism si cre­dinta pentru natiunea armeana si soarta ei.
„Nu se poate sa fii crestin - din obis­nuinta, din traditie - si prin acest fel sa transformi Biserica într-o realitate fosila“ („Herk“ p. 28, Bucuresti - aprilie 1938).
La 8 iulie 1951, în Catedrala Sfîntului Scaun din Ecimiadzin, într-o atmosfera so­lemna, S.S. Patriarhul Suprem al Tuturor Armenilor, Catolicosul Kevork al VI-lea, cu „Mîna Sa patriarhala si drept binecu­vîntata“ l-a tîrnosit pe Capul Eparhiei ro­mâno-armene, Arhimandritul Vasken Bal­gian, Episcop al Bisericii Armene.

Peste patru ani, la 30 septembrie 1955, în Catedrala Sfîntului Ecimiadzin, Conciliul Universal National, convocat în prezenta a 137 de delegati, a ales cu 125 de voturi Catolicos al Tuturor Armenilor pe seful Eparhiilor române si bulgare, P.S.S. Epis­copul Vasken Balgian.
Cei 39 de ani de pastorire ai Sanctitatii Sale au fost o perioada foarte interesanta si fericita pentru Biserica Apostolica Grego­riana Armeana cu o istorie de aproape 1700 de ani.
Biserica Apostolica Gregoriana a renas­cut, s-au restabilit bunele relatii si cola­borarea cu Statul, care au fost caracteristice pentru istoria multimilenara a poporului nostru.
În decursul anilor de pastorire înteleapta, cu har divin si patriotic, a fost restabilita splendoarea cît si autoritatea de altadata a Bisericii Apostolice Gregoriene Armene, nu numai pentru popor ci pentru toata lumea. Sanctitatea Sa si-a stabilit CREDO-ul vietii Sale si S-a calauzit cu EL înca în anii de tinerete pîna la consacrarea Sa Sfîntului Ecimiadzin.
În primul numar al lunarului „Herk“ din iunie 1937, tînarul profesor, filozof, literat si jurnalist Garabet Balgian, adresîndu-se so­cietatii si în special tineretului, scria: „Prima datorie a fiecarui intelectual si tînar armean este de a se transforma, cu gîndul si spiritul într-un furnal, pentru a identifica proble­mele societatii noastre, cu credinta în rezol­vare, prin noi modalitati si solutii“.

Se pare ca viitorul Catolicos Vasken I prevedea realitatea de azi, cînd trasa pro­grame pentru viitorul natiei noastre: „Tre­buie sa creem disciplina mentalitatii natio­nale si sociale, deoarece, mai ales în viitor, chibzuind cu întreaga natiune, putem trai cu întreaga natiune, deoarece numai chibzuind, putem urmari ritmul vietii contemporane, deoarece numai chibzuind putem rezolva problemele noastre cardinale“.
Dupa cataclismul din 7 decembrie 1988, Sanctitatea Sa nu S-a descurajat ci din con­tra, alaturi de conducatorii Statului, cu un elan juvenil, S-a daruit muncii umanitare si nobile pentru a usura consecintele si a cal­ma ranile adînci ale cutremurului care s-a soldat cu 25000 de victime omenesti si mai multi raniti, mii de invalizi.
Chiar în acele zile dezastruoase cei doi Patriarhi Sfinti si întelepti ai Bisericii noastre, Catolicosul Tuturor Armenilor - Vasken I si Catolicosul Marei Case a Ci­liciei - Karekin al II-lea au lansat mesajul: „O Patrie, o Biserica si un Popor“ pentru viitoarea activitate si au început sa actio­neze în acest scop. Acelasi a fost si în trecut mesajul Poetului Tuturor Armenilor, Hov­hannes Tumanian cît si al genialului Eghise Ciarent.
În decursul luptei eroice pentru indepen­denta Artahului (Karabagh), Sanctitatea Sa a condus lupta Bisericii Apostolice Armene, s-a întîlnit cu luptatorii, cu diferite persona­litati politice, culturale si religioase din strainatate si, cu vorbe întelepte, cu prestan­ta, a apropiat diaspora de patrie.

Chiar din prima zi a întemeierii Bisericii Armene Apostolice Gregoriene, Sfintii nostri Patriarhi si Biserica au slujit ascensiunea sufleteasca si culturala a poporului armean. Fr.R. de Chateaubriand, în apologia sa „Le genie du Christianisme“ considera religia ca forta propulsiva a civilizatiei. Dovada eloc­venta a acestui postulat sînt  Biserica Apos­tolica Gregoriana Armeana si Sfintii Sai Parinti, dintre care al 130-lea, Catolicosul Vasken I, a dat un nou suflu si impuls Sfîn­tului Scaun, Eparhiilor din patrie si diaspora.
Dovezile de pretuire a simtului artei rafinate a Sanctitatii Sale sînt: Veharanul reconstruit, Tangaranul, Gantadunul, Semi­na­rul Vaskenian, numeroase Biserici re­construite si altele nou construite, inclusiv Catedrala Sf. Grigore Luminatorul din Ere­van al carei plan a fost aprobat iar piatra de temelie sfintita de Sanctitatea Sa.
În decursul Pastoririi sale, de 39 de ani, seminarul Kevorkian a devenit din nou pepiniera principala duhovniceasca si inte­lectuala a Bisericii Apostolice Armene. Aco­lo, sub conducerea înteleapta si per­se­verenta a Sanctitatii Sale, tineri credinciosi si promitatori au început sa primeasca o instructie ecleziastica si patriotica multila­terala. S-a creat astfel o intelectualitate clericala care va sluji poporului în duhul Bisericii si traditiilor noastre.

Actualmente, parintii clericali ai Bi­sericii Apostolice Gregoriene Armene, sub conducerea Patriarhului Suprem, Sancti­tatea Sa Catolicosul Karekin al II-lea, dezvolta si multiplica chemarea pioasa, activitatea traditionala cuvioasa si patriotica a poporului si tinerilor clerici.
Ca urmare gustului rafinat al Cato­licosului Vasken I pentru muzica, melodiile cu teme religioase cultivate în duhul ge­nialilor Komitas si Ekmalian, sînt readuse din adîncul veacurilor. Acestea suna sub boltile Mamei Catedrale si Bisericilor ca un Rugaciune-Concert sublime care transporta sufletul si gîndul omului spre lumea fericirii si nemuririi.
Hoardele pot sa pustiasca tari întregi, sa comita genocide, dar arta insa este nemu­ritoare ca si poporul creator al acesteia, ca spiritualitate si inteligenta.
Patriarhul Suprem-Vasken I, cu un larg orizont intelectual (filozofic, teologic, peda­gogic si cultural) avea maniera sa propie de a trata diferitele ideologii. Fiind un pedagog destoinic - numit Doctor Honoris causa în teologie al Universitatii din Bucuresti, a reeducat un întreg popor care în decurs de 70 de ani a fost ratacit.

În afara de publicatiile din perioada vietii laice Vehapar, Patriarhul a avut o activitate foarte rodnica: „Armenii de pe Muntele Musa în romanul lui Franz Werfel“ - 1940, „Liturghia noastra“ - 1945, „Cuvînt despre patrie“ - 1945, „Viata si opera Sfîn­tului Grigore din Narek“, „Cartea plîngerii“ - 1951 cu traducerea în limba româna în 1967, „Sub cerul Patriei“ - 1954, „Cro­no­logie succinta“ - 1986, „Viziuni spre viitor“ - vol. I - 1988, vol. II - 1993, numeroase articole si bule catolicosale în periodicul „Ecimiadzin“ al Sfîntului Scaun precum în presa armeana si straina.
Patriarhul Suprem - Vasken I a avut fericirea de a blagoslovi în Adunarea Natio­nala proclamarea Independentei Republicii Armenia la 11 noiembrie 1991.
Nascut si crescut în România, Vehapar Catolicosul era foarte legat de tara natala, iubea poporul roman, adesea îsi exprima admiratia pentru cultura româna. Pe 24 martie 1994, în decursul sedintei Prezi­diului AOKS în deplasare la Ecimiadzin, Sanctitatea Sa si-a dat consimtamîntul, cu bucurie, sa fie Presedinte onorific al Aso­ciatiei de Prietenie Armenia-România.

Filozof, teolog, pedagog, politolog, ora­tor, literat, cunoscator de arta, asa a fost apreciat Prea Fericitul Catolicos Vasken I, nu numai de poporul armean ci si de catre straini.

Conform Ordinului din 28 iulie 1994, semnat de presedintele Levon Ter-Petro­sian, pentru serviciile exceptionale aduse cu devotament si abnegatie în scopul propasirii valorilor morale si nationale, S.S. Cato­licosului Vasken I, i s-a decernat cea mai înalta decoratie de erou national al Re­publicii Armenia.
Fiecare zi a vietii Patriarhului Suprem-Catolicosul Tuturor Armenilor- Vasken I, a fost într-adevar, o cronica luminoasa a unei istorii impunatoare pentru Slava Bisericii Apostolice Gregoriene Armene, pentru Sla­va multimilenarului popor armean.