Marquee
Periodic al
Uniunii Armenilor
din Romania

Documentarul Strunga a fost prezentat la Festivalul de Film "Caisa de Aur" Erevan 2007 si nominalizat la sectiunea film documentar AFFMA desfasurat la Hollywood 2007.
Contact
Zapada la Kars
“ A existat inainte in Kars o bogata clasa mijlocie. Bogatia provenea de la faptul ca orasul Kars ce se situeaza pe drumul spre Georgia, Tebriz,  Caucaz si spre Tbilisi, a fost odata un oras comercial de seama, constituind un important post de avangarda  al imperiului otoman si al celui tarist, a doua imperii mari apuse in secolul trecut; erau de asemenea trupe stationate intre munti. In perioada otomana Kars era un loc, unde au trait cele mai diverse po­poare: armeni, care au ridicat acum o mie de ani biserici, dintre care unele se inalta si acum tot atit de impozante, persii, care se retrasesera din fata mongolilor si a trupelor iraniene, greci, ca urmasi ai impe­riului bizantin si a regatului pontic, geor­gieni, kurzi si toate grupele posibile de cerchezi.“
(Orhan Pamuk , ZAPADA,  Roman, 2002)
„Zapada“ (titlul original in limba turca: „Kar“) este titlul unui roman de Orhan Pamuk scris in anul 2002.1 Romanul ilustreaza calatoria poetului in orasul Kars, unde in scurt timp dupa sosirea sa are loc un puci militar.
Izolati complet de lumea exte­rioara de abundenta zapada, for­tele politice turcesti se confrunta intr-un microcosmos complet izo­lat. Datorita limitarii spatiale si tem­porare a actiunii, curentele po­litice si clasice devin oameni, ale caror motive sint urmarite in ro­man.
Kerim Alakusoglu, pe scurt Ka, se numeste eroul romanului „Zapada“ iar „Kafkas“ este uni­versitatea orasului caucazian Kars. Nu constituie o intimplare, numele povestitorului si romancierului „Or­han“, care merge pe urmele prie­tenului sau poetul „Ka“, numele personajului principal, „Kar“, za­pada si „Kars“, numele locului actiunii romanului formeaza lao­lalta o rezonanta tripla poetica, care aminteste nu in ultimul rind de personajul pierdut al lui Kafka „Josef K.“ .
Ca si in toate romanele lui Pa­muk, si in aceasta opera este vorba de tensiunile din Turcia, dintre est si vest, dintre diversele curente politice si religioase precum si despre istoria bogata in conflicte ale acestei tari. Dar mai pronuntat ca in celelalte texte ale autorului, aici apare cu pregnanta politicul la suprafata.

Kars constituie locul unei is­torii foarte framintate la rascrucea dintre Rusia, Iran, Armenia, Geor­gia si Turcia cu o populatie multi­culturala formata din turci, kurzi, armeni, greci si alte nationalitati. Astfel aceste tensiuni nu vin nu­mai din istorie, ci sint si foarte ac­tuale. Datorita disputelor dintre Armenia si Azerbaidjan s-a inchis granita turceasca cu Armenia. Is­toria armeana prezenta pre­tutin­deni in Kars se trece sub tacere in Turcia moderna, mai ales Genoci­dul contra armenilor. Prin inchi­derea granitelor cu Armenia, s-a retezat practic baza economica a fostului Kars infloritor de odinioa­ra, contrabanda si criminalitatea jucind rolul principal. O alta tema o constituie confruntarea armatei turcesti cu nationalistii kurzi, po­zitia deschisa a scriitorului Orhan Pamuk, fiind de asemenea un mo­tiv al atacurilor contra autorului. Un alt cimp de tensiune se dezvol­ta intre curentele religioase si ser­vi­ciile aparatului de stat kemalist. Mai ales in Turcia de Est exista adepti ai miscarilor islamiste, unde interdictia fetelor de a purta aco­peramint de cap produce la uni­versitati numeroase si puternice confruntari.

De aceea, poate Pamuk sa dezvolte in Kars intr-o limitare tem­porala si locala ruptura din Turcia intr-o forma literara. De fapt nu are loc nici o idealizare, critica consta in demistificarea oamenilor, care mai intii apar inu­mani, fiindca se transforma in agenti ai curentelor, care nu repre­zinta de fapt problemele lor. Din perspectiva poetului Ka, acela care urmareste evenimentele din pers­pec­tiva vesticului, clarifica fun­dalurile anagajamentelor politice si a pozitiilor straine, dupa care se ascund actorii implicati in actiune.

Vraja zapezii si a iubirii

Scriitorul Orhan Pamuk con­ce­pe in acest roman o imagine fantastica si totodata realista a Turciei moderne.
Ca o minunata romanta se constituie romanul „Zapada“. Ca un cavaler viteaz si trist calareste poetul Ka prin deserturi si munti in indepartatul oras Kars pentru a o cuceri pe printesa inimii sale. Poarta numele de Ipek si este foarte, foarte frumoasa. Prea multe nu se spun despre ea, dar aventurile prin care trece eroul nostru indragostit nu sint nimic pe linga cucerirea unei astfel de femei frumoase..
Dar nu este o doar poveste. Si asta pentru ca povestea ne este istorisita de cineva care stie mult mai multe decit Ka. Naratorul care prezinta multe asemanari cu Or­han Pamuk, calatoreste peste ani in micul oras Kars pentru a re­construi soarta prietenului sau. Ka este ucis intre timp la Frankfurt de un necunoscut, poate din cauza tulburarilor politice de atunci. Dar acest lucru nu-l descopera nicio­data povestitorul. }ntre el si prie­te­nul sau Ka exista multe simili­titudini, nu numai aceea ca amin­doi sint scriitori. Naratorul se in­dragosteste si el de Ipek si ii mar­turiseste dragostea sa. Deci o po­veste trista? In final da, dar este de fapt o poveste a zapezii si a iubirii. Zapada il vrajeste pe poetul Ka si il umple de o bucurie copilareasca. Un actor preia puterea si singele teatral devine singe omenesc.

Si dragostea vrajeste lumea.. Ipek si Ka vor petrece impreuna o noapte fericita. Dar pina sa se ajunga acolo, are loc pe scena po­litica o tragedie. In teatrul popular al orasului inchis de zapada ca­zuta, are loc o seara pestrita. Ka citeste o poezie proprie, fostul ac­tor, renumit odata, pune in scena o piesa din perioada lui Atatürk. Este vorba de o femeie, care do­reste sa-si dea jos acoperamintul de cap, dar este oprita de barbatii islamisti. Ea isi arde valul, fanati­cii musulmani vor s-o ucida, dar este salvata de soldatii Republicii.
Piesa este veche, toti o cunosc. Fiindca in micul oras Kars exista o epidemie de sinucideri a tine­re­lor fete, care ar fi dorit astfel sa demonstreze contra interdictiei de a purta acoperamint de cap. Di­rectorul Universitatii Peda­go­gice, care interzicea studentelor intrarea cu capul acoperit, fusese ucis de un musulman fanatic. Intr-o sala supraplina sint adu­nate acum toate fortele, liberalii burghezi de extrema orientare Ata­türk, proletariatul kurd, studentii de la scoala islamica de predica­tori, forte politienesti, soldati, mem­bri ai serviciilor secrete.
In momentul in care femeia trebuie salvata, se trag gloante de adevaratii soldati, singele teatral devine singe omenesc. Condusi de acelasi actor Sunay, o mina de sol­dati preiau puterea pentru a apara orasul contra puterii musulmane, arunca cu grenade in jurul lor, fac arestari si trag focuri de arma. In cursul evenimentelor tulburi, un frumos terorist, un seic si Ka joaca un rol important.

Dar fiindca toata naratiunea este redata din perspectiva indra­gos­titului Ka, are loc o perceptie invaluita, care face ca tragicul sa apara comic. Si fiindca prietenul narator al lui Ka intervine mereu, aceasta mixtura de cabala si iubire devine spatiala si plastica. Patosul salvatorilor de patrie este indrepta­tit, dar totusi poezia lui Ka este de inventie pura, dar politic oarba, avintul religios al musulmanilor credinciosi este autentic, consti­tuind in acelasi timp expresia saraciei si inculturii.
Orhan Pamuk a inscenat acest roman foarte sugestiv. Scene ra­pide si silentioase, romantice si politice alterneaza reciproc. Asupra actiunilor intunecate grotescul isi rasfringe lumina si anume opririle permanente de curent electric sau spionii, permanent tinuti sub ob­ser­vatie sau ziarul de provincie me­reu actual, si peste toate acestea intotdeauna cade zapada, ce capata dimensiuni de simbol.
Romanul a trezit un rasunet international, in special datorita faptului ca a tratat teme politice foarte ascunse. Pentru lucrarile sale Orhan Pamuk a primit cele mai importante premii turcesti de literatura, Premiul de Pace al Libra­rilor Germani (2005), Inde­pendent Foreign Fiction Award (1990) si Prix de la découverte européenne (1991). New York Times a cele­brat romanul „Zapa­da“ ca cel mai bun roman strain al anului 2004, dar incununarea scrii­torului a avut loc prin decernarea Premiului No­bel pentru Literatura in 2006.

1 Orhan Pamuk, SCHNEE, Roman, -Fischer Taschenbuch Ver­lag, Frankfurt am Main, Sep­tem­ber, 2007, 512 S.
DIANA TOMASIAN SAHAGHIAN