CHESTIUNEA KARABAGHULUI
SCURT ISTORIC

– partea 6-a –

Karabagh:

Razboiul din Karabagh (1992-1994) - Odata cu destramarea U.R.S.S., conflictul din Karabagh se amplifica si se transforma intr-un razboi nedeclarat armeano-azer. La sfirsitul anului 1991 situatia armenilor din Ka­rabagh este disperata si pare fara iesire: re­giu­nea se afla sub blocada azera si nu are le­gatura terestra cu Armenia, satele arme­nesti si capitala Stepanakert sint bombardate zi si noapte de fortele azere, iar oamenii se refu­gia­za in adaposturi mizere pentru a supra­vietui obuzelor si rachetelor inamice. Bom­barda­men­tele azere asupra capitalei regiunii distrug orasul si se soldeaza cu circa 600 de morti. In acelasi timp azerii ataca si frontie­rele estice ale Armeniei, atacuri azere avind loc si de-a lungul granitei dintre Armenia si Nahicevan.
Atacurile azere intaresc si mai mult con­vingerea armenilor din Karabagh ca nu vor putea supravietui in cadrul Azerbaidjanului, dupa cum s-a intimplat cu Nahicevanul, care in cei 70 de ani de administratie azera a fost golit de armeni. In acest context, pe 2 sep­tembrie 1991 armenii din Karabagh si cei din districtul armenesc Sahumian, aflat la nord de Karabagh, proclama Republica Karaba­ghul de Munte. Proclamarea Republicii Ka­ra­baghul de Munte este intarita printr-un re­fe­rendum (10 decembrie 1991) la care 99% dintre participanti se pronunta in favoarea independentei Karabaghului (cu doua sapta­mini mai devreme, pe 26 noiembrie, parla­mentul Azerbaidjanului decisese suprimarea autonomiei Karabaghului, desfiintarea Re­giu­nii Autonome Karabaghul de Munte si schimbarea numelui capitalei Stepanakert in Hankendi).

In decembrie 1991 in Karabagh se in­fiin­teaza un Consiliu de Aparare, iar la inceputul anului 1992, odata cu retragerea ultimei unitati militare sovietice de la Stepanakert, armenii din Karabagh preiau initiativa militara. Infe­riori numeric si prost inarmati, dar decisi sa lupte pentru libertate, in ianuarie-martie 1992 combatantii armeni anihileaza una dupa alta bazele militare si bateriile de artilerie azere din jurul Stepanakertului, iar pe 9 mai 1992 elibe­reaza orasul Susi, inregistrind astfel prima mare victorie. Dupa eliberarea Susiului, ulti­mul bastion azer din Karabagh, luptatorii armeni cuceresc coridorul Lacin (18 mai 1992) si sta­bi­­lesc legatura terestra dintre Karabagh si Armenia.
In vara anului 1992 fortele azere lansea­za o puternica ofensiva care-i copleseste pe luptatorii armeni. Aruncind in lupta peste o suta de tancuri si aviatie, azerii cuceresc districtul +ahumian (13-15 iunie) si orasul Martakert (4 iulie). Pina pe 9 iulie, Azerbai­djanul ocupa in intregime districtele +ahu­mian si Martakert, adica 40% din teritoriul Ka­rabaghului, iar 44 de mii de oameni fug din fata agresiunii azere. In toamna anului 1992 razboiul pare pierdut pentru armeni. Dupa cucerirea nordului Karabaghului, azerii ameninta tot mai serios capitala Stepanakert si isi concentreaza atacurile impotriva cori­do­rului Lacin, incercind sa izoleze iarasi complet de restul lumii ceea ce mai ramasese din teritoriul Karabaghului armenesc.

In ciuda situatiei disperate, atacurile azere impotriva coridorului Lacin sint respinse si armenii reusesc inca o data sa intoarca cursul razboiului in favoarea lor. In februarie 1993 este recucerita cea mai mare parte a dis­tric­tului Martakert, iar orasul Martakert este eliberat pe 27 iunie. In paralel cu eliberarea teritoriului Karabaghului, in 1993 armenii lanseaza o serie de operatiuni militare menite sa creeze o zona tampon in jurul regiunii si astfel sa puna capat bombardamentelor si tirurilor cu rachete lansate de azeri. Pe toate fronturile azerii sint dati peste cap de atacu­rile viguroase ale luptatorilor armeni care cuceresc pe rind orasele Kelbadjar (2 apri­lie), Aghdam (cartierul general al trupelor azere care atacau Karabaghul – 23 iulie), Fizuli (22 august), Djebrail (24 august), Ku­batli (31 august). La sfirsitul lunii octombrie fortele armene ajung la Fluviul Arax – care constituie granita cu Iranul - si cuceresc ora­sul si districtul Zanghelan. Dupa aceste stra­lucite operatiuni militare, Karabaghul nu mai este incercuit iar razboiul se va duce de-a lungul unui front bine delimitat in est si nord.
Dupa ce in tot cursul anului 1993 su­fera o serie de infringeri umilitoare, Azer­baidjanul incearca sa-si recapete avan­ta­jul militar si, in decembrie 1993, lanseaza pe toate fronturile o mare ofensiva impo­triva armenilor. In ciuda superioritatii nu­merice si ca dotare a trupelor azere (care sint ajutate de un mare numar de merce­nari, printre care si 1500 de mujahedini af­gani), Azerbaidjanul nu reuseste sa in­fringa apararea armeana. Dupa aproape cinci luni de lupte crincene, ofensiva Azer­baidjanului se soldeaza cu un esec la­men­tabil, trupele azere suferind pierderi grele in oameni si armament. La 14 mai 1994 pe frontul din Karabagh intra in vigoare un armistitiu care este respectat pina astazi.